Acum fix un an, dotat cu o plăcuță informativă și cu susținerea totală a colegilor din redacție, am început un demers ”pe persoană fizică”. Am vrut să văd dacă un om care are un plan și determinarea să-l ducă la capăt poate face să se miște ceva în primăria Ploiești. Un an mai târziu mă bucur să pot spune: Da, se poate!
Obiectivul asumat a fost acela de a determina primarul și consiliul local de la acea vreme să asigure finanțare pentru consolidarea Spitalului de Pediatrie – grad I de risc seismic, și Spitalului Municipal ”Schuller” – grad II de risc seismic.
Ca să-l ating mi-am propus să ies din zona de confort și să încep un demers complet diferit față de ceea ce aș fi făcut în mod obișnuit în astfel de situații, adică să scriu articole în speranța determinării unei acțiuni din partea autorităților.
M-am decis să ies în stradă și să informez ploieștenii despre situația în care se află cele două spitale atât prin intermediul unui panou informativ, cât și prin viu grai. De asemenea, să îi rog să trimită pe adresa primăriei un mail cu textul ”alocați fonduri pentru consolidarea spitalelor Ploieștiului”, în scopul sensibilizării autorităților.
Durata campaniei: nelimitată, timpul: de luni până vineri, în intervalul 13.00 – 14.00, locația: în centrul Ploieștiului, în fața primăriei, fix sub biroul primarului și sala de ședințe a consiliului local.
Impresiile din acea perioadă le-am notat în jurnalul de campanie, pe care îl puteți (re)citi accesând link-ul:
Protest pentru reabilitatea spitalelor din Ploiești, aflate sub risc seismic
Campania a durat trei săptămâni și fix când am ajuns la limita de jos a anduranței și optimismului s-a produs ceva complet neașteptat.
Pe 12 aprilie, s-a produs un vot unanim în consiliul local pentru ”Constituirea Comisiei de monitorizare a participării Municipiului Ploiești la Programul naţional de investiţii în infrastructura unităţilor spitaliceşti”.
Votul a fost foarte important deoarece unanimitatea se producea împotriva voinței unui primar care s-a opus din start ideii că ar putea da curs unei inițiative venită din stradă.
Cea mai puternică impresie cu care am rămas după trei săptămâni de interacțiune cu ploieștenii? Mi-am reconfirmat că în oraș sunt oameni incredibili, din toate etniile și din toate păturile sociale care vor să se implice, vor să contribuie la o schimbare în bine a mediului comunitar.
În afara discuțiilor directe în care fie își manifestau scepticismul – cei mai mulți, fie susținerea – cei mai veseli, estimez că în cele trei săptămâni au trimis primăriei în jur de 1.000 de e-mailuri. Da, este un număr imens!
Cea mai amuzantă situație? Ce în care primarul de atunci a trimis poliția locală să mă legitimeze și, eventual, să-mi oprească acțiunea pe motiv că fac un miting neautorizat. Merită să urmăriți poliția locală debusolată în acțiune, aici:
Cea mai bună veste? Am primit-o astăzi, la un an de la încheierea campaniei, sub forma unui comunicat de presă al primăriei Ploiești cu titlul: ”Primăria Municipiului Ploiești a reușit să obțină includerea clădirilor Spitalului Municipal pentru finanțare în Programul național de investiții pentru consolidarea spitalelor”.
Iar titlul are în spate un grafic clar al acțiunilor care vor duce la rezultate concrete.
Da, prieteni, se poate!
Cu un plan, cu răbdare și cu multă susținere din partea celor din jur, chiar poți să muți munții din loc. Iar cei fără a căror susținere nu aș fi ajuns până la capăt și cărora le datorez rezultatul sunt:
- Victor Preda, care a stat cu mine în fiecare zi de campanie, în toate vânturile și frigurile alea 😊,
- Bogdan Enache, cel care nu a stat chiar în fiecare zi, dar a fost în aproape toate și care a fost sursa noastră de optimism,
- și colegii mei din redacție care mi-au dat zi de zi doza minimă de ”nu ceda, hai că se poate!”, și care au fost prin rotație alături de mine la campanie:
Mirela Mihai, Corina Matei, Roxana Tănase, Elena Moisescu, Marius Nica, Ștefan Vlăsceanu, Ciprian Pap, David Mihalache, Claudiu Vasilescu.
