Am constatat că, în ultimul timp, personaje politice tind să aresteze (urât cuvânt) unele noțiuni, iar apoi, cu dibăcie, să le schimbe sensul, dându-le alt înțeles, în evidentă contradicție cu sensul comun.
În accepțiunea din anul 2025 a Enciclopediei Larousse, suveranismul reprezintă doctrina apărătorilor exercitării suveranității naționale în Europa. În mod practic, într-o definiție comună pe care cei neîncrezători o vor regăsi și în wikipedia , “ideologia suveranității” este conceptul de a deține controlul asupra condițiilor de existență la nivelul sinelui, al grupului social, al regiunii, al națiunii sau al întregii lumi, dupa caz.
Ca atare, pentru a putea defini suveranismul românesc, trebuie făcută o analiză minusculă asupra locului unde se află România și, în primul rând, a dimensiunii europene a țării.
Azi, după multă preocupare politică și după ani în care s-a lucrat în acest sens, România are doi piloni de stabilitate : economic vorbind este Uniunea Europeană, iar militar, NATO. România nu a fost inclusă cu forța în aceste două structuri ci, dimpotrivă, a solicitat admiterea. Admiterea efectivă s-a făcut după referendumuri naționale în care, cu largă majoritate s-a stabilit că locul nostru ar trebui să fie în aceste structuri. Și așa este.
Pornind de la această apreciere și rețînând că s-ar dori binele națiunii, este imposibil de acceptat că un “mai bine” pentru România ar însemna ieșirea din aceste structuri și revenirea la un naționalism izolat, așa cum susțin “suveraniștii de ocazie” actuali, dornici de voturi și care livrează electoratului minciuni ambalate în poleială. Dacă la asta adăugăm și o poziție a acestora în mod evident filorusă, reducem opțiunile electorale la două direcții : Europa sau Rusia.
Din păcate, există conaționali ai noștri care, intoxicați de populismul care li se livrează, cred că varianta rusească fie nu există real, fie nu ar fi rea pentru noi. Ce îi motivează în această credință este identificarea entităților cu persoane, adica o personificare a institutiilor .
Europa nu mai este Europa care a livrat banii României pentru uriașă modernizare din ultimii 20 de ani și unde circa 5 milioane de români trăiesc în afară țării. Europa este Ursula care ne-a obligat la vaccinare și ne-a ținut în casă. NATO nu mai este structura care ne apară de pericolul rusesc care este extrem de actual. Acum este, în lipsa preocupării SUA pentru această organizație, Macron, care vrea război alături de Ursula. Guvernul României este Ciolacu (aici lumea are dreptate). Nu mai există organizații si principii, există doar persoane, iar acestea nu ar fi de prima calitate.
“Suveraniștii” de la noi votează împotriva Ursulei, a lui Macron și a lui Ciolacu, deși miza alegerilor este alta, respectiv de a ne alege un președinte, o căpetenie normală la cap și la fire, cu un comportament civilizat și demn, un om care să fie reprezentativ pentru România. În acest context, rezultă că votul celor care se consideră “suveranisti” este unul deturnat de la adevăratul sens al noțiunii, al misiunii votului.
În ceea ce mă privește, și eu mă consider suveranist. Am fost unul dintre antivaccinistii care a avut curajul să se exprime. Nu am făcut vaccin la chiuvetă, nu am “fentat” sistemul și mi-am asumat această poziție în mod public, deși doi ani am fost exclus dintr-o viață publică normalaă Sunt unul care critică faptul că România a devenit imediat după evenimentele din decembrie exportatoare de forță de muncă, în condițiile în care se putea mai mult.
Dar știu că românii care au plecat, au plecat la mai bine în Europa și ca nu s-au dus la Moscova sau în Belarus. Iar azi, exodul s-a diminuat, iar unii chiar se întorc pentru că în România europeană a început să fie mai bine. Sunt unul care realizează că fără NATO și sprijin european am fi inițial în bătaia vântului și apoi în bătaia puștii. Și înțeleg că ajutorarea Ucrainei este decisivă pentru…… România, deoarece o Ucraină aflată la cheremul rușilor ar însemna pericol un iminent la graniță și un inamic bine antrenat, Rusia, care stăpânește tehnica modernă a războiului. Asta în timp ce noi mânuim dronele doar pe la nunți.
Ei, bine, și eu doresc binele României, doresc controlul românesc asupra resurselor noastre, asupra condițiilor de existență. Dar știu că putem face asta doar ca europeni. Individual nu avem capacitatea de a pune în mișcare și a menține sistemul economic. Și, vorba unui gânditor la care suveraniștii de ocazie nu au acces pentru că nu face circ pe rețelele de socializare: ca să îți dai seama unde ești că țară, te uiți în frigider, nu pe tiktok. Iar România de azi stă bine în Europa, oricum, mult mai bine decât dacă am fi fost afară din ea.
Și pentru că doresc aceste lucruri, înțeleg că suveranismul real nu are nimic de a face cu populismul ieftin care se vehiculează zilele aceastea prin spațiul public, prin intermediul unor personaje care altceva nu știu să facă. Să fii un bun român, înseamnă să construiești, nu să demolezi. Înseamnă reguli, nu anarhie. Înseamnă că noi toți suntem români, nu numai unii dintre noi.
Iar la vot va există o singură întrebare hamletiană : în loc de “ to be or not to be”…. Europa sau Rusia ?