Fix în ziua în care a cerut românilor să boicoteze lanțurile mari de magazine din țară, cel care se autointitulează „președintele ales al României”, alături de consoartă, și ea o autointitulată „autor și educator neuropat”, au făcut o vizită într-o piață din București, unde au dat semne că se simt precum „peștele în apă”. Le-am urmărit prestația de aproape cinci minute printre tarabele cu murături, castraveți, mere, morcovi, păstârnac și musai pătrunjel cu „frunza mică și pitică”, iar sceneta nu mi s-a părut altceva decât un kitsch cu pretenții de original. Totul„ împănat” cu servilismul acelei reporterițe, fascinantă de prezența „domnului președinte” printre muritori.
Cu coșulețele de nuiele pe braț, să nu cumpere mai mult decât trebuie, fiindcă „nu e bună risipa”, cuplul Georgescu și-a făcut apariția în piața 16 februarie din nordul Bucureștiului. Nu oricum, ci flancat de bodyguarzi, Doamne ferește să nu fie contaminați în vreun fel de micii producătorii autohtoni sau de puhoaiele de români, care, solidari cu îndemnul la boicot, ar fi făcut cozi în fața tarabelor. Asta, doar așa, ca să facă în ciudă marilor retaileri care „sug sângele poporului”.
N-a fost să fie, însă
Nici exercițiul demonstrativ, nici mesajul naționalistului pro-rus, menit să închidă „robinetul” marilor lanțuri de magazine deținute de firme străine, pe motiv că au declarat profit zero și că nu ar avea pe rafturi produse românești, nu a avut efectul scontat.
Citește aici: De ce boicotul lui Georgescu a eșuat la Ploiești
Românii, prahovenii, și-au văzut de treabă și au funcționat, din punct de vedere al cumpărăturilor puse în coșul zilnic, exact ca într-o zi normală de luni. Nu au dat năvală nici în hipermarketuri, dar nici nu și-au luat bonuri de ordine ca să ajungă în fața tarabelor pline cu produse (aiurea) sută la sută românești.
La primul „bună dimineața, domnule președinte” spus elogios de reporterița Realitatea plus, televiziunea de casă a autointitulatului „ales al poporului”, am înțeles care care va fi dimensiunea unui spectacol menit să „spele pe creier” un popor care nu e deloc prost.
Au urmat întrebările, puse așa, „random”, de reporterița care, cred, nici până azi nu realizează că a făcut de rușine microfonul de jurnalist, om a cărui misiune este aceea de a informa corect și imparțial, nicidecum de a se face „preș” și de a accepta să fie actor de mâna a doua în filmul „Cu Georgeștii la piață”.
Periplul printre tarabe a durat nici cinci minute
Am văzut cum doamna Cristela, știți, cea care ne spunea că un copil, de exemplu, poate trăi fără apă, fără somn, doar cu un colț de pâine uscată, e acum fan mere galbene cu plasă?!, pătrunjel cu frunza mică și pitică, morcov, ceapă, multă ceapă verde, roșie, albă, iar ai săi copii sunt îndrăgostiți de usturoiul de la nenea Aurel (pentru ea) sau Aurică (pentru el). Tare aș fi fost curioasă dacă știe cât costă kg. din toate cele mai sus enumerate… Mai puțin nea Aurel, el doar, pare-se, a acceptat regia.
Chicotind așa cum numai o gospodină adevărată o face gândindu-se la „fasolica la cuptor” pe care urma să o gătească sau la mămăliga cu brânză, preferată de actorul din rolul principal, specialista în neuropatie și medicină holistică, a arătat că nu îți trebuie școală de actorie pentru a încerca să convingi.
În cazul de față, să prostești. A jucat, alături de soțul suveranist, cohorta de gărzi de corp și alaiul presei aservite într-o horă a ipocriziei și încercării de manipulare atât de mediocră încât pentru orice un om zdravăn la minte efectul nu a putut să fie decât invers față de cel așteptat de cei doi CG.
Românii nu sunt „proști, dar mulți”
Tot respectul pentru munca țăranului care își câștigă cu trudă banul din munca pământului și stă în piață de dimineața până seara pentru a-și merita pâinea. Tot respectul și pentru ce înseamnă marii retaileri care plătesc impozite, aduc know-how, locuri de muncă pentru 200.000 de oameni și susțin economia. Fiecare are dreptul de a alege, asta înseamnă democrația înainte de toate.
Nu același cuvânt l-a folosi apropo de piesa pusă, luni, „în scenă” de cei doi CG care, coborâți din al lor turn de fildeș și folosind din nou religia în lupta politică, cred cu tărie că expresia „proști, dar mulți” se aplică poporului român. Unul sătul, da, de nedreptăți, lipsuri și minciuni (de aici și alegerea unora din decembrie 2024) , însă, niciodată prost. Că a vrut și vrea să creadă în orice altceva decât a avut, cu siguranță. Însă diferența dintre ambalaj și conținut, la un moment dat, se vede cu ochiul liber.