Astăzi este ultima zi a președintelui Klaus Iohannis la Cotroceni. Tot de astăzi, Ilie Bolojan preia, interimar, funcția de președinte al României. După ce a condus România timp de 10 ani, Iohannis pleacă, prin demisie, într-un moment în care țara se află pe marginea unei prăpăstii. Ce a făcut bun și ce a făcut rău președintele demisionar?
Este prima dată, în istoria țării, în care un președinte demisionează. „Dumnezeu să binecuvânteze România!”, a fost concluzia discursului președintelui, prin care și-a anunțat demisia. Dar, oare, numai Dumnezeu poate face ceva pentru această țară?
O analiză succintă a activității lui Klaus Iohannis, mai ales în cel de-al doilea mandat, scoate în față, dincolo de orice altceva, absența. „Președinte absent”, pare a fi trăsătura care îl caracterizează acum, la final de mandat, și care l-a caracterizat mereu. Și asta este părerea majorității.
Da, a reușit să țină România pe traseul pro-european, dar, cel mai probabil, oricine în locul lui ar fi făcut același lucru. Scenariul că doar datorită lui suntem parte a marii familii euro-atlantice este „tras de păr”. Acesta ar fi fost oricum drumul României.
Teoriile conspirației i se „datorează”
Dincolo de acest aspect, o altă caracteristică a președinției lui Iohannis a fost „superioritatea față de români”. Nu, nimeni nu l-a simțit ca apropiat de oameni, nimeni nu l-a simțit aproape de ei. Prin fiecare apariție, prin fiecare discurs, Iohannis nu a făcut altceva decât să adâncească prăpastia dintre el și popor.
Percepția celor mulți a fost una singură: „Se crede deasupra tuturor!”, ceea ce românilor nu le place. Mai degrabă îl ascultau și credeau în Traian Băsescu, așa cum era el, mai „din topor”. Iohannis a dat tuturor acel sentiment glacial, de distanță, indiferent ce ar fi făcut.
Am trecut, cu Klaus Iohannis președinte, prin pandemia de COVID. Lipsa comunicării a fost principala poziționare a lui. Nu, nu îl credea nimeni când apărea la televizor și îndemna la vaccinare. Probabil, și din această cauză, românii s-au vaccinat în număr atât de mic. Probabil, și din această cauză, teoriile conspirației au avut, și au încă, rădăcini atât de adânci în sufletul românilor. Românii nu au avut un lider care să-i convingă, ba dimpotrivă, au avut unul pe care nu l-ar fi crezut orice le-ar fi spus.
Pozele de pe piramide, disprețul suprem
Nu pot să uit, la finalul lui octombrie 2021, fotografiile cu familia Iohannis, îmbrăcată în alb, în vizită la piramidele din Egipt. În timpul unei vizite oficiale în această țară, președintele și prima doamnă nu au ratat momentul pentru a vizita piramidele de la Giza și de a se poza acolo.
O publicație locală egipteană a scris că turiștii din zonă ar fi fost dați la o parte pentru ca echipa prezidențială să poată vizita și fotografia în liniște piramidele.
Din păcate pentru ei, printre turiști se aflau și români, care nu au ratat momentul de a relata cum au fost îndepărtați din zonă din cauza familiei prezidențiale.
La momentul respectiv, pozele au picat cam greu la „stomacul” românilor din țară. Mai ales că veneau într-un moment când țara trecea printr-o criză politică și sanitară. În plus, administrația prezidențială, la momentul respectiv, a publicat doar fotografii din timpul întâlnirii oficiale. Acolo președintele Iohannis era îmbrăcat „la patru ace”.
Cheltuielile cu deplasările, o „aroganță” pe care România nu și-o permitea
În toamna lui 2024, publicația Profit.ro, scria că în doi ani de mandat, președintele Klaus Iohannis a cheltuit aproximativ 125 de milioane de lei, adică peste 25 de milioane de euro, pe deplasări externe, mai mult sau mai puțin „oficiale”.
Cu un buget la limită, în condițiile în care mulți români trăiesc la limita sărăciei, numai în primele nouă luni ale anului 2024, Iohannis a cheltuit peste 20 de milioane de lei numai pe călătorii. Era ultimul an de mandat, nu mai avea dreptul să candideze, așa că nu-l interesa prea mult imagine pe care și-o crea. Așa că… „a băgat la greu”.
Pentru anul 2024 a fost programat, inițial, un buget de 135 de milioane de lei, dar s-au mai cerut 7 milioane de lei în plus la rectificare, în luna septembrie, pentru motive neidentificate.
Cele mai impresionante deplasări oficiale ale ultimului mandat al lui Iohannis au fost cele din America de Sud, mai exact, Brazilia și Chile, o vizită de 2.7 milioane de lei, și cea din Africa, unde Klaus Iohannis, împreună cu soția sa, au petrecut 10 zile, întâlnindu-se cu oficiali din Kenya, Tanzania, Capul Verde şi Senegal, suma totală cheltuită fiind de 4.2 milioane de lei.
Aceste deplasări au fost comentate constant în spațiul public, la momentele respective, au fost criticate și ironizate. Degeaba. Până și presa a fost tratată cu aroganța specifică de către administrația prezidențială.
Discuțiile generate au avut la bază, în primul rând, secretizarea cheltuielilor, în condițiile în care președintele „zbura” pe bani publici. Apoi, un alt motiv de comentarii, a fost legat de avionul pe care președintele îl folosea pentru deplasări, o aeronavă privată de lux. Despre aceasta, șeful statului susținea că este „o aeronavă mică”. Argonața supremă!
Președintele Iohannis pleacă, lăsând tuturor un gust amar
Cum ar fi fost dacă românii ar fi avut, măcar o dată în viață, șansa să regrete plecarea unui președinte? Cum ar fi să apucăm și noi să spunem, măcar o dată, „Vaaaai, ce păcat că nu mai are voie să candideze pentru un nou mandat, că tare bun a fost!”.
Poate, la un moment dat, copiii noștri vor avea această șansă. Oricum ar fi, nici în ceea ce privește viitorul, nu pare că vom avea șansa prea curând să regretăm un președinte. Și, din păcate, vom sta încă cinci ani cu el.
Astăzi este ultima zi a lui Iohannis la Cotroceni. Să plece, oricum a stat degeaba! Asta simt și, ca mine, asta simt mulți.
Știu, corect ar fi fost să scriu și lucrurile bune pe care le-a făcut în cei zece ani cât a fost președintele României. Aș vrea însă, fi-r-ar ea de treabă, zău dacă îmi vine vreunul în minte acum! Asta e!
Next, please!