Pornesc de la uimirea unei actrițe, Paula Chirilă, care a relatat o situație întâlnită în Sibiu, acolo unde un cornet cu înghețată era vândut cu 40 de lei. Este doar un exemplu de speculă, putem da din aproape fiecare localitate, dar trebuie să reținem o idee de bază: suntem singurii care pot combate specula.

Este vară. Ieșim să ne plimbăm, fie în concedii mai lungi, fie în escapade scurte tip city-breake, în țară sau în afară. Și ne trezim că ne dă realitatea din teren cu prețurile în cap. Problema nu se pune dacă avem 40 de lei să dăm pe un cornet cu înghețată, ci dacă suntem dispuși să plătim pentru ceva ce nu valorează atât.

Relatarea actriței Paula Chirilă: „Două globuri costă cât un tort de înghețată scump de la Mega. Este foarte scumpă înghețata, aici, la Sibiu. Ferească Dumnezeu să mergi prin centru, pleci fără un rinichi, să amanetezi inelele, verigheta, ceasul, lași nevasta, copiii.

Totul e frumos, mai puțin înghețata asta care a fost, oameni buni, eu nu sunt zgârcită, că eu sunt un om foarte generos și uneori arunc nesăbuit cu banii în stânga dreapta, și cumpăr chestii care uneori nu merită, măi dar asta chiar nu merită.

Cum să coste două înghețate 80 de lei? Două înghețate 80 de lei în centrul Sibiului? Eu cred că nici dacă eram în Paris nu costau atât de mult, mă costa cu tot cu bilet de avion, în Italia, cred că ajungeam cu low cost, beam o cafea, mâncam o înghețată la Roma și mă întorceam cu banii ăștia. Cum e posibil așa ceva? Incredibil.”

Se spune că ”prostia și domnia se plătesc”

Dacă muncești pentru banii tăi, nu are cum să nu îți pese pe ce îi cheltuiești. Să spunem că ai un salariu net de 4.000 de lei pe lună. Cineva îți cere pe două cupe mici de înghețată 40 de lei. Asta înseamnă 1% din salariul tău. Dacă împarți 4000 la 22 de zile lucrătoare, rezultă că ai câștigat puțin peste 180 de lei/zi. Ia spune, ți se pare ok să dai pe o înghețată aproape un sfert din munca ta pe o zi? Nu mai zic că ai acele cheltuieli curente obligatorii și că în realitate puțini bani îți mai rămân (dacă mai rămân…) din acel salariu.

Mulți spun, ”lasă că nu fac asta în fiecare zi, că odată ies și eu pe undeva și nu e cazul să mă uit la bani tocmai acum”. Pentru speculanți este ideal acest ”mod de gândire”. Tocmai pe asta se și bazează. Și să nu credeți că prețul reflectă calitatea ingredientelor și cine știe ce mână de cofetar galonat. Știți foarte bine că nu se întâmplă așa.

Cum ar fi să gândim puțin diferit, indiferent de bugetul de care dispunem?

Să spunem că nu dăm pe ceva cât nu face, să mai facem câțiva pași în plus pentru același produs la un preț corect? I s-ar strica marfa speculantului, din lipsă de clienți? Ar fi nevoit să vândă la un preț decent sau ar da faliment.

Pornisem de la exemplul cu înghețata. Zilele trecute dădeam exemplul cartofilor din supermarketuri, care în unele nu scădeau sub 6 lei/kg, deși vindeau gunoi nu cartofi, deși achiziționează en gros la prețuri negociate foarte jos. Și de ce să cumpăr cartofii cu 6 lei, când în apropiere erau la un aprozar cu 2,5-3 lei/kg. Dacă din comoditate nu fac câțiva pași în căutarea alternativei care din fericire există, atunci să îmi asum statutul de ”gușter” și să plătesc pentru prosperitatea speculanților.

În final, aș mai da și exemplul cu apa. Acea apă chioară, denumită minerală, plată sau carbogazoasă. Trecem peste faptul că la multe sortimente petul a scăzut de la 2 la 1,5 l, dar prețul a scăzut. Mă refer la diferențele de preț… de la 1 leu și puțin pentru unele ”mărci proprii” ale unor rețele și până la 5 lei aceeași apă chioară, dar mare ”brand”. Să nu începeți cu calitatea apei, cu nitriți și nitrați, cu alți compuși de care am ajuns să ne temem, deși habar nu avem dacă sunt în unele produse sau nu și nici nu știm exact ce înseamnă. Îmi amintesc doar că toată copilăria am băut apă de la robinet (nu aveam alternative) și iată-mă scriind și azi despre cum prostia și domnia se plătesc.

Intenția nu este de a jigni pe cineva, în condițiile în care de multe ori și eu am plătit mai mult decât era cazul pe multe produse și servicii. Intenția este de a pleda pentru mai multă atenție, mai puțină comoditate și un efort comun de a descuraja specula necumpărând ceva care nu valorează atât cât în mod necuvenit cere comerciantul. Altfel, nu are nicio noimă să ne smiorcăim pe la colțuri sau online.

Cam la fel se întâmplă și cu turismul de pe litoralul românesc. Este drept că au cam furat-o în ultimii ani hotelierii, dar încă nu suficient încât fie să tragă obloanele, fie să practice un turism decent sau măcar la prețuri corecte în raport cu ceea ce oferă.