A trăit în infernul consumului de droguri timp de opt ani. La doar 17 ani, trăia sevrajul heroinei care, a povestit Georgiana Drăgan Moldoveanu, într-un amplu interviu acordat observatorulph.ro, „doare precum cancerul în fază terminală”. De 15 ani e un om reabilitat și conduce azi unul dintre puținele centre rezidențiale din țară pentru adolescente și tinere toxicomane. Pe Maria a cunoscut-o când avea doar 10 ani, adică o copilă de clasa a IV-a. Era poli consumatoare și a căzut în capcana drogurilor din cauza lipsei de atenție și a unui anturaj greșit. Iar ca Maria sunt azi sute, mii de copii și tineri care, la un anumit moment din viața lor, nu au știut să spună „nu”.
Fosta dependentă de heroină, care a reușit să iasă din infernul ce a dezumanizat-o, are astăzi un singur scop în viață: ca prin puterea exemplului personal, prin povestea ei de viață plină de lipsuri, abuzuri și o dependență cruntă de marijuana, pastile cu efect halucinogen și heroină injectabilă, să poată ajuta cât mai mulți adolescenți toxicomani.
„Pasul de la miraj la dramă și de la plăcere la durere e atât de fin atunci când vorbim despre droguri”
„Nu cred că mai există azi comună în România în care să nu existe un consumator de substanțe interzise. Iar vârsta scade din ce în ce mai mult, din păcate. Mi-ar fi plăcut să pot spune că folosirea cuvântului flagel este o exagerare, însă, din nefericire, nu este. Da, capcana drogurilor prinde în ghearele sale din ce în ce mai mulți copii buni ,care se degradează și care își distrug viețile, unerori fără cale de întoarcere”, spune Georgiana Drăgan Moldoveanu.
Aceasta coordonează, din 2015, Centrul de Fete „House of Joy” al organizației Teen Challenge, din Baloteşti. Aici ajung copile și tinere din toată țara, consumatoare de droguri, care intră în niște programe foarte bine gândite și structurate din punct de vedere al recuperării. Iar când spunem recuperare, nu ne referim la tratamentul medicamentos, care se face în spitale de psihiatrie, ci la programe de reabilitare de luni de zile, la finalul cărora dependenții să se întoarcă în societate perfect funcționali.
Costurile sunt suportate, în cea mai mare parte, din donații și sprijinul primit pentru efortul constant de a găsi soluții de către reprezentanții Teen Challenge România.
„Pentru o bună parte dintre cei internați, care ajung, spre exemplu, la spitalul Obregia, efectul este zero dacă, după detoxifiere, nu continuă un program de recuperare de lungă durată: revin, în stradă, la droguri, imediat după externare. Drogul nu te afectează doar fizic, ci și socio-profesional, emoțional, chiar spiritual”, explică fosta consumatoare de substanțe interzise.
În centre au ajuns inclusiv copii din canale care inhalau vapori de prenandez
Aidoma Centrului „House of Joy”, Georgiana ne povestește că, în țară, mai funcționează alte trei centre: unul pentru băieți la Grădiștea, un altul la Cluj și unul în lucru, la Satu Mare. Ar fi nevoie, adaugă aceasta, de câte un astfel de centru rezidențial în fiecare județ din țară, poate chiar oraș de mai mari dimensiuni.
Ce fac exact la centru copiii și tinerii consumatori de stupefiante, odată ce sunt aduși din spitale de psihiatrie, ori de pe străzi, după ce au prizat aurolac și au inhalat vapori de prenadez prin canale?
„Vorbim despre o comunitate terapeutică în care tinerii cu dependențe intră într-un program intens de recuperare, cu activități variate și holistice, care durează între 3-9 luni. În centre se experimentează o atmosferă atât de familie, școală, dezvoltare personală, cât și intensitatea unei discipline și pregatirea pentru o viață trăită la potențial maxim.
Niciun minut nu e irosit pentru ca dependenții să nu aibă timp să se gândească la droguri
Niciun minut nu este irosit pentru ca acești adolescenți și tineri consumatori să nu se plicitisească și să fie tentați să recadă. Pe perioada programului nu au acces la telefoane fiindcă ar exista riscul să ne trezim cu traficanții la poartă. Fiecare beneficiar, student cum este numit, are un mentor, și el fost consumator, care îl ajută să se autogospodărească și să dobândească din nou abilități de viață.
În centre, consumatorii de droguri, băieți și fete, au parte de reguli stricte zilnice și învață să fie disciplinați. Nu au voie să consume nici alcool sau țigări și nu pot părăsi casa decât în anumite condiții. Cu toate acestea, poarta este tot timpul deschisă, dar niciunul dintre tineri aflați la reabilitare nu are curajul să iasă din curte. Cu toții știu că drumul ar putea duce din nou spre ceea ce i-a distrus: dependența”.
Când termină perioada de recuperare, fiecare fost toxicoman trebuie să aibă o viziune pentru viitor, să își poată termina studiile, să poată avea un loc de muncă și să se poate reintegra socio-profesional.
Poli consumatoare de la puțin peste 10 ani
La centrul coordonat astăzi de Georgiana Drăgan Moldoveanu a ajuns și Maria, în vârstă de 13 ani. Copila a fost poli consumatoare încă de la vârsta de 10 ani și câteva luni. „Lipsa atenției și a afecțiunii din familie, comunicarea, un anturaj greșit și cazi pradă consumului de marijuana, cristal, ori etnobotanice ( alba), cum e cunoscut acest drog printre consumatori și traficanți”, mai adaugă directoarea centrului, cu referire la cazul unei astfel de fetițe consumatoare de stupefiante.
Din cauza etnobotanicelor și-a pierdut mințile
Alexandra a ajuns și ea la centru, după o perioadă de dependență de 10 ani. S-a născut într-o familie normală în care a primit mult suport financiar. Cu un tată strict, mai mult absent din viața ei și o mamă care nu prea a știut cum să își arate iubirea, fata a crescut de mică după principiul transmsis de părinți: „niciodată să nu ne faci de râs”.
La 17 ani, pe fondul unor certuri cu părinții a fumat primul joint de marijuana. Nu i-a plăcut, dar a continuat de „dragul” prietenilor. La petreceri a început să consume cocaină și pastile cu ecstasy. Avea impresia că oamenii o iubesc mai mult, că e populară, că „lumea e a ei”.
A început să chiulească de la școală, să mintă. A pierdut frâiele propriei vieți fiindcă nu a mai putut controla consumul, deși intrase la facultate. S-a degradat în timp în așa hal încât a ajuns să intre într-o relație cu un traficant de droguri. A fost acuzată de complicitate la trafic de stupefiante și a primit o condamnare cu suspendare.
De frică, mama, cu lacrimi în ochi, îi dădea și ultimul ban din casă pentru a-și lua doza. A avut două tentative de suicid, din cauza consumului de etnobotanice și, spune tânăra, „își pierduse mințile”. La centrul House of Joy, după ce a ascultat povestea Georgianei Drăgan Moldoveanu, s-a inspiorat din ea și a parcurs programul de recuperare, cu ajutor, răbdare și mult efort a înțeles că viața e mult mai mult decât niște prafuri sau seringi injectate. Ușor ușor, tânăra și-a recăpătat viața, iar azi spune că s-a trezit dintr-un coșmar care i-ar fi putut aduce sfârșitul.
„Eu am pariat acum 15 ani cu viața mea și am pierdut”
Poveștile celor care au trecut pragul acestor centre rezidențiale sunt multe și dure. Copii, adolescenți, tineri rătăciți, care, au impresia, odată căzuți pradă acestui viciu, au impresia că nu mai merită nimic. Că doar stupefiantele îi mai pot ține pe linia de plutire. Suflete care nu mai văd nimic bun în jur. Care nu înțeleg că trebuie să aleagă între a plăti un preț: prețul schimbării ori prețul durerii de a rămâne dependent.
Mesajul fostei dependente de heroină, azi directoarea centrului House of Joy pentru copiii și tinerii tentați să spună „da” drogurilor este unul cât se poate de sincer și ferm: „Eu am pariat acum 15 ani cu viața mea și am pierdut. Dacă aș avea acum șansa să iau totul de la zero, cu siguranță nu aș mai face alegerea asta. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că acum am o viață nouă fiindcă sunt atâtea lucruri frumoase, de valoare, pe care orice om le poate face. În niciun caz să se anestezieze și să intre în iadul la poarta căruia scrie „narcoman”.