De cinci ani, pentru Roxana, azi în vârstă de 49 de ani, adăpostul de noapte din Ploiești este acasă. A terminat două facultăți, a fost timp de 10 ani medic internist la un spital din București, însă viața a adus-o în punctul în care singura ei „avere” sunt niște saci cu haine și o canapea pe care doarme sub cerul liber. Nici cu Gabriela viața nu a fost mai generoasă. A fost contabilă ani de zile, a avut propria firmă, însă neșansa a făcut să dea peste un om care, dincolo de abuzurile fizice, i-a măcinat existența și psihic. A ajuns la adăpostul de noapte fiindcă altă soluție nu a avut în momentul în care a fost dată afară din casă de către cel cu care a crezut că va trăi în armonie o viață întreagă. Două destine și doar doi dintre oamenii ajunși „ai străzii” pentru care singura grijă rămasă acum e cum vor supraviețui unei noi zile.
De cum intri în curtea Centrului Social de Urgență pentru Persoane fără Adăpost, aflat pe B-dul Petrolului, pe partea stângă o vezi pe Roxana. O femeie robustă, cu niște ochi albaștri, pătrunzători. Este dornică de povești, însă, de îndată ce intri în dialog cu ea îți dai seama că mintea îi joacă feste.
Fie vară, fie iarnă, fosta doctoriță doarme sub cerul liber
Aflu de la asistenții sociali că Roxana a fost medic la un spital din Capitală. Azi e, din păcate, doar un om al străzii a cărui singură „avere” sunt niște saci cu haine și o canapea acoperită cu un celofan. Nu vrea să intre în adăpost fiindcă, spune ea, „beneficiarii îi fac rău”. Fie vară, fie iarnă, fosta doctoriță doarme sub cerul liber.
Vorbește despre orice, mai puțin despre viața și trecutul ei. Nu mai există pic de logică în gândirea pe care o are. Totul, însă, până în momentul în care îi spui că te doare ceva. Cu o acuratețe fantastică, Roxana știe să pună diagnosticul și să îți recomande tratamentul. E semn că ceva, ceva, din omul funcțional care a fost odată încă a rămas.
Încerc să aflu cum de a ajuns într-o astfel de situație. Roxana, însă, nu mai are coerență. În mintea ei s-au produs fracturi greu de reparat. Suferă de teoria conspirației și are senzația că un întreg univers complotează împotriva ei.
„Păcat de ea și de mintea pe care a avut-o. O depresie a adus-o în starea asta. A pierdut casa din Ploiești și a ajuns să rătăcească pe străzi. De vreo cinci ani e la noi. Nu vrea să intre în adăpost fiindcă spune că aerul e otrăvit și ceilalți îi fac rău. Refuză să se spele, trăiește în lumea ei. Zice că pământul ăla (n.red. locul unde are canapeaua și sacii cu haine) îi aparține. Când nu are cu cine discuta, are două păpuși pe care le pune să… vorbească între ele. Păcat, mare păcat de ea”, îmi zice Ilie Ciobanu, asistent social la centrul de noapte.
Mulți nu vor să stea, preferă strada
Intru în adăpost unde același domn Ilie îmi prezintă locul. E cald și e curat. „La parter stau bărbații, la etaj femeile. Au sală de mese, o încăpere unde sunt depozitate alimente primite de la Protoierie și de la un restaurant, spălător, grupuri sanitare decente, dușuri,… Paturile sunt îngrijite, lenjeria e spălată și curată.
„Deși ar trebui să stea doar noaptea aici, îi lăsăm și ziua pe cei care vor. Dar mulți nu vor. Preferă să stea pe stradă, mulți dintre ei prin cartierele unde au locuit odată, unde au avut locuința pe care au pierdut-o. O fi un soi de atașament, nu știu ”, îmi zice asistentul social în timp ce îmi face un tur al adăpostului.
Adăpostul e „acasă” și pentru Vasile
În vorbă cu noi intră și Vasile. Are 45 de ani și e de fel din Vaslui. Cât a fost copil a trăit prin centre de plasament. Acum 20 de ani s-a urcat într-un tren, hotărât să coboare acolo unde îl va da nașul jos. Și l-a dat. La Ploiești. Nu are familie și spune că e doar el cu Dumnezeu, iar asta îi e de ajuns.
De muncit a muncit cu ziua pe unde s-a putut, iar nopțile și le-a petrecut sub cerul liber. Asta până acum câțiva ani când a ajuns la adăpost și s-a bucurat că poate pune capul pe o pernă.
Bătută și alungată de concubin, Gabriela, fostă contabilă, a ajuns la adăpost
Gabriela este și ea unul dintre beneficiarii adăpostului de noapte. Vine aici de o săptămână, după ce concubinul cu care a trăit nouă ani a dat-o afară din casă. Nu înainte de a o agresa fizic până în punctul în care a răms fără dinți. Femeia în vârstă de 50 de ani a fost contabilă, a avut chiar și propria firmă. A pierdut tot, însă.
„Am avut încredere oarbă în omul cu care am trăit atâția ani. Am vândut apartamentul meu și m-am multat la el. În noiembrie, după bătăi crunte pe care le-am îndurat, m-a dat afară. Nu am avut unde să mă duc. Am lucrat o lună la o spălătorie auto și plăteam 65 de lei pe noapte la un hostel. Dacă aș fi știut de adăpost, veneam aici de atunci”, povestește, plângând, ploieșteanca.
Tot ce vrea acum e să reușească să se angajeze și să își ia o locuință cu chirie. „Am fost la opt interviuri până acum. Vârsta e un impediment la angajare. O să caută în continuare, nu mă dau bătută”, mai spune femeia care adaugă că este dispusă să muncească orice, numai să câtige un ban cinstit ca să poată trăi.
Sunt doar trei povești de viață ale unor oameni care au decăzut în așa fel încât doar cu mult efort s-ar mai putea redresa. Trei destine ajunse aproape de marginea prăpastiei, care au găsit un refugiu la centrul de pe B-dul Petrolului.
„Am avut ingineri, profesori…”
„Cei mai mulți care ajung la noi sunt oameni care nu au făcut mai nimic în viață. Puturoși. Le place să consume alcool sau alte substanțe, îi ia ambulanța când e ger și îi aduce la noi. Mulți nu stau, pleacă la scurt timp. Le place să stea pe străzi, la mila trecătorilor. Sunt, însă, și persoane care, pe fondul depresiilor de cele mai multe ori, își pierd mințile. Oameni care au avut familii, meserii respectate, o viață, un statut social. Au trecut pe aici ingineri, profesori de matematică, iată o avem pe Roxana, care a fost doctor vreme de 10 ani. E trist că ajung în astfel de situații”, a mai spus Ilie Ciobanu, asistent social.
Centrul de noapte din Ploiești, aflat în subordinea ASSC/ Consiliul Local Ploiești, are o capacitate de 44 de locuri. Aici pot veni ploieșteni care beneficiază de serviciile adăpostului timp de 60 de zile, cu posibilitate de prelungire dacă se constată că situația de risc nu a fost înlăturată.
Persoanele din afara orașului pot beneficia de cazare pe o perioadă de 7 zile calendaristice, la fel, cu posibilitate de prelungire. În ultimele trei luni, de serviciile centrului au beneficiat 9 persoane pe o perioadă de 60 de zile, ceilalți fiind în tranzit. Pe parcursul anului trecut, la adăpostul de noapte au ajuns 172 de oameni ai străzii.
La Prahova Value Centre e o doamnă în vârstă cu un cărucior a rămas pe drumuri nimeni nu o ajută din administrația locală să aibă un loc cald. Puteți să verificați la fața locului e cunoscută de conducerea mall-ului.
De ce nu faceti dv ceva. Administratia nu are ce sa ii faca, nu o poate forta nimeni sa meraga la adapostul de noapte. Poate nu este cetatean al Municipiului Ploiesti, poate refuza sa plece de acolo, sunt multe aspecte pe care nu le stiti. E usor sa zici ca este cineva pe strada si nu face nimic primaria pentru el, dar dv. ce faceti pentru el?