A revoltat-o mereu nedreptatea, indiferent dacă era vorba despre ea sau despre cei din jur. A fost întotdeauna implicată, dispusă „să-și bag nasul unde nu-i fierbe oala”, cum îi ziceau părinții. Nu a putut și nu poate sta deoparte când vedea situații incorecte. A trăit intens perioada imediată de după Revoluție, a fost la proteste, a fugit de mineri în iunie ’90, a avut parte de un mediu în care spiritul civic conta. Acest lucru a format-o și i-a dat convingerea că fiecare dintre noi poate schimba ceva.
Este descrierea unui om de valoare, nu musai de succes, care a reușit una dintre cele mai mari performanțe din România ultimilor 30 de ani.
În calitate de confondator al Asociației „Dăruiește Viață”, alături de colega și prietena sa, Carmen Uscatu, a predat la cheie statului roman un spital pentru copii în valoare de 53 milioane de euro, bani strânși din donații și sponsorizări.
Faceți cunoștință cu Oana Gheorghiu, o „persoană obișnuită”, cum se descrie, care crede, însă, cu tărie că schimbarea începe cu fiecare dintre noi.
Cine este Oana Gheorghiu?
Sunt un om obișnuit, care crede, însă, cu tărie că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Am crescut într-o familie simplă, unde am învățat ce înseamnă munca, respectul și dorința de a face bine.
Am fost mereu curioasă, am o relație bună cu perseverența și mă motivează orice „nu se poate” pe care-l aud. Pentru mine, fiecare provocare este o oportunitate de a demonstra că, împreună, putem construi un viitor mai bun.
Am învățat că atunci când oamenii își unesc forțele pentru un scop comun, pot realiza lucruri extraordinare. Sper ca exemplul nostru să inspire și alți oameni să îndrăznească să viseze, să acționeze și să transforme lumea din jurul lor. Puterea exemplului este reală, iar solidaritatea și implicarea fiecăruia dintre noi pot face diferența.
Ați copilărit la Câmpina. Cum a fost acea perioadă din viața dumneavoastră? Ce amintiri aveți?
Am copilărit la Brebu, lângă Câmpina, și am avut o copilărie foarte frumoasă, chiar dacă vremurile erau grele. Am stat la bunicii mei, până la 11 ani, fără să fiu conștientă de dificultățile pe care le aveau adulții.
Eram mereu mulți copii pe ulițe, ne bucuram de iarnile cu multă zăpadă și derdelușuri și de verile călduroase, când mergeam la gârlă și colindam dealurile. De Câmpina mă leagă anii de liceu, colegii, profesorii și toate amintirile adolescenței mele.
Aveți frați sau surori? Cât de des reveniți azi în orașul natal?
Nu am frați sau surori, sunt singură la părinți. La Brebu locuiește mama mea și am verișori acolo. Din păcate, nu ajung în vizită atât de des pe cât mi-aș dori, dar sărbătorile în familie le petrec la Câmpina.
Este un oraș cu un potențial mare, un loc frumos, dar, ca în orice comunitate, există mereu oportunități de îmbunătățire. Acest lucru este valabil și în domeniul sănătății, unde modernizarea infrastructurii medicale ar aduce beneficii considerabile locuitorilor.
În timpul pandemiei, am avut ocazia să colaborez cu Spitalul din Câmpina, sprijinindu-l cu echipamente de protecție și alte materiale esențiale. Știu de la mama, care merge din când în când la analize și controale medicale, că s-au făcut investiții și spitalul arată destul de bine.
Ați știut de mică faptul că vreți să ajutați oamenii, mai ales copiii?
M-a revoltat mereu nedreptatea, indiferent dacă era vorba despre mine sau despre cei din jur. Eram mereu implicată, dispusă „să-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala”, cum zicea mama.
Nu puteam sta deoparte când vedeam situații incorecte. Am trăit intens anii ’90, am fost la proteste, am fugit de mineri în iunie ’90, am avut parte de un mediu în care spiritul civic conta.
Acest lucru m-a format și mi-a dat convingerea că fiecare dintre noi poate schimba ceva.
Când ati plecat la drum cu Asociatia „Dăruiește Viața” ce sperați?
Implicarea mea a pornit din revoltă. Totul a început de la un email pe care l-am primit de la agenția de turism cu care lucram pe vremea aceea.
O mamă încerca cu disperare să strângă o sumă considerabilă de bani pentru ca băiatul ei de doar 17 ani, bolnav de leucemie, să poată face transplant în Israel pentru că, la acel moment, în România nu era posibil. Ce nu am înțeles atunci și nici acum, de altfel, este cum de statul român nu are grijă de cetățenii săi.
Atunci dosarul lui Dragoș, așa îl chema pe băiat, era blocat prin sertarele funcționarilor publici care îl vedeau ca pe un număr și nu ca pe o viață pe care o pot salva. Astăzi, încă mai vedem o multitudine de situații în care pacienții sunt tratați ca numere, depersonalizați și li se ia neagă orice speranță.
Am plecat la drum cu „Dăruiește Viață” vrând să schimbăm modul în care se oferă îngrijire medicală în România, să redăm pacienților demnitatea în raport cu actul medical și să le oferim condiții decente de tratament aici, acasă.
Cum v-a venit ideea construirii spitalului?
Proiectul a fost conturat în 2015 când am mers pentru prima dată la Spitalul Marie Curie și am propus renovarea și aducerea la standarde moderne a secției de oncologie pediatrică, acolo unde 30 de copii și 30 de mame împărțeau doar două toalete și un duș la capătul holului.
Spitalul a fost inițial gândit ca o clinică de doar 3 etaje și subsol, dedicată exclusiv oncologiei pediatrice și radioterapiei.
Aveam deja experiența renovării în totalitate a Clinicii de Hemato-Oncologie Pediatrică de la Spitalul Louis Țurcanu din Timișoara și a mai multor proiecte de renovare și modernizare secții de oncologie de adulți și copii. Era pentru prima dată însă când construiam de la zero infrastructura și nu renovam ceea ce era deja construit.
A fost singura soluție pe care ne-a propus-o arhitecta Raluca Șoaita, cu care lucrasem anterior, când a analizat proiectul – infrastructura vechii clădiri era imposibil de adaptat normelor și condițiilor moderne de tratament, inclusiv creării de grupuri sanitare în fiecare salon.
Proiectul s-a extins organic pe măsură ce susținerea oamenilor a crescut, iar nevoilor Spitalului Marie Curie au fost exprimate de către echipa de management și echipa de cadre medicale. Treptat, am ajuns să spunem #NoiFacemUnSpital, iar #Noi înseamnă astăzi peste 350.000 de persoane fizice și peste 8.000 de companii.
Credeți în oamenii de bine?
Cred în puterea oamenilor de a schimba ceva atunci când luptă împreună pentru o cauză și pentru un vis comun. Cred că cetățeanul are o putere enormă raportată la autorități pe care încă nu o conștientizează și nu o folosește pe deplin pentru că nu a învățat în totalitate să-și protejeze drepturile cetățenești.
Și mai cred că societatea civilă sau industria binelui, cum o numim noi, a demonstrat în nenumărate rânduri că face de multe ori treaba statului, mult mai bine și mai eficient. De la copiii pe care îi educă, la bătrânii de care are grijă și de la pădurile pe care le salvează, la lobby-ul pentru apărarea drepturilor omului.
În plus, Spitalul construit de Dăruiește Viață este construit din donațiile a peste 350.000 de persoane fizice, un număr care ne onorează, dar care ne și responsabilizează. Sunt 350.000 de oameni nu doar că și-au pus încrederea în acest proiect, dar au pus și bani pentru a-l vedea realizat, iar acest lucru este cea mai mare dovadă de solidaritate pe care am văzut-o până acum în România ultimilor 35 de ani.
Ce a însemnat pentru dumneavoastră finalizarea proiectului?
Spitalul este funcțional din aprilie 2024. Aici s-au relocat o parte din secțiile actualului Spital Marie Curie, respectiv: oncologia, neurochirurgia, chirurgia, terapia intensivă, cât și blocul operator cu 5 săli de operație.
Urmează să fie operaționalizate în curând și secția de hemato-oncologie și cea de radioterapie.
Este cel mai mare proiect din Sănătate construit exclusiv din donații și sponsorizări, și însumează în acest moment o clădire de 12.000mp și 9 niveluri, o centrală termică și o stație de tratare a apelor.
Personal a fost o imensă provocare, un proiect din care am învățat extraordinar de mult și, în special, am văzut că există solidaritate și implicare și că în România se pot construi spitale repede și bine și la standardele internaționale, atâta timp cât există voință și se lucrează cu profesioniști.
Ce îți trebuie ca să duci la bun sfârșit un proiect de o așa anvergură?
Perseverență, extrem de multă perseverență, o capacitate extraordinară de a învăța lucruri noi și de a te adapta rapid și deschiderea de a asculta și a înțelege nevoile tuturor celor care sunt implicați. Aș adăuga, de asemenea, lucrul cu echipe de profesioniști care sunt dispuși să colaboreze pentru un scop comun și să găsească soluții viabile.
Punctual, pentru acest proiect, mai cred că îți trebuie și un vis îndrăzneț și puterea de a crede că va deveni realitate, indiferent de obstacolele pe care întâlnești în drum.
Aveți în plan și alte proiecte concrete?
Proiectul Spitalului continuă cu construcția unui Campus Medical Pediatric, la Marie Curie. Asta pentru că, în acest moment, doar o parte din secțiile Spitalului Marie Curie s-au mutat în noua clădire, în noua infrastructură pe care „Dăruiește Viață” a creat-o aici.
Ne dorim ca toți copiii care ajung la Marie Curie cu părinții lor și toate cadrele medicale să beneficieze de aceeași infrastructură. Așa că mai construim o clădire, în care să fie relocate și celelalte secții.
Toți cei care vor să se implice pentru a da șanse în plus la viață o pot face cu o donație prin SMS la 8835 cu textul PROMIT (5 euro / lună) sau redirecționând 3,5% din impozitul pe venit către noi pe www.daruiesteviata.ro.
De asemenea, companiile se pot alătura cu o sponsorizare, redirecționând 20% din impozitul pe profit, deja plătit statului, copletând Declarația 177 (nu ezitați să vizitați site-ul www.daruiesteviata.ro)