Pe strada Democrației din Ploiești există o comoară a cărei istorie se pierde puțin câte puțin: Biserica Evanghelică Luterană. Construită, în forma actuală în 1938, pe fundația unui alt locaș de cult evanghelic despre a cărui existență există documente de la 1903, biserica este un monument gotic impresionant. Turnul clopotniței a fost, cândva, cea mai înaltă clădire din Ploiești, iar înălțimea sa atrage și astăzi privirile tuturor.
Este impresionantă și amintește de cetățile și bisericile fortificate din Transilvania, locuri de pelerinaj pentru mulți turiști, atât români, cât și străini. Dar, în Ploiești, cine să aprecieze așa ceva???
Din păcate, Biserica Evanghelică Luterană, așa ca multe alte comori ale Ploieștiului, este bine ascunsă… la vedere. Astfel încât puțini sunt cei care i-au trecut măcar o dată pragul, deși sunt ploieșteni născuți și crescuți aici.
Curatorul bisericii este Adrian Trif, un evanghelist din Sibiu care a ajuns la Ploiești în 1983 urmându-și chemarea inimii după jumătatea sa. Inginer de profesie, după o carieră îndelungată în cadrul Uzinei 1 Mai din Ploiești, odată cu decesul socrului său, a preluat și funcția de curator al Bisericii Evanghelice Luterane din oraș.
Comunitatea evanghelică luterană ține monumentul în picioare
Comunitatea evanghelică luterană din Ploiești numără, în momentul de față, 21 de membri. Atât au mai rămas. „Numărul enoriașilor din toată țara este în scădere în prezent, mult mai scăzut decât în urmă cu 40-50 de ani”, spune Adrian Trif. Se confruntă cu o lipsă acută de personal, ceea ce face ca biserica, un adevărat monument gotic, să nu fie în circuitul turistic local. „Și dacă ar fi, câți oameni credeți că ar veni să o viziteze și să plătească taxă, într-o lună?… Dar într-un an?”, se întreabă curatorul.
Toți cei care pun umărul la întreținerea bisericii o fac voluntar, benevol, fără a fi remunerați în vreun fel. „Contabila noastră, de exemplu, are 91 de ani”, spune Adrian Trif. „Vine de plăcere, mai iese, mai schimbă o vorbă”, continuă acesta. Și, cu toate acestea, biserica este într-o stare foarte bună.
Există un comitet parohial format din cinci persoane, dintre care Adrian Trif a fost desemnat administrator al bisericii.
„Taxa pe care enoriașii o plătesc este una modică, de 50 de lei pe an. Din aceștia mai mult de trei sferturi se transferă către Biserica de la București, pentru slujbele pe care preoții de acolo vin și le țin aici și pentru ajutorarea cultului”, spune administratorul. Și atunci se naște întrebarea firească: De unde bani pentru întreținerea ei?
„Bani pentru întreținerea bisericii, pentru taxe și tot ce plătim, se strâng din taxele pe care le plătesc cei care dețin, sau au în concesiune, morminte în cimitir. Cimitirul Evanghelic și Catolic (de lângă Cimitirul Bolovani – n.r.) este unul privat”, spune curatorul. De fapt, din punct de vedere financiar, de aici și de la închirierea clădirii auxiliare către o clinică oftalmologică, vin toți banii cu ajutorul cărora se conservă monumentul.
Nemții construiau o școală lângă fiecare biserică
„Nemții au fost oameni deștepți, altă educație… Lângă fiecare biserică ei au construit o școală, nu o capelă sau altceva de acest gen…”. Clădirea școlii de lângă Biserica Evanghelică Luterană din Ploiești era în paragină, pentru că nu existau fonduri pentru renovarea ei.
În 2007 însă, o clinică oftalmologică a venit să închirieze clădirea și, timp de mai mulți ani, s-au ocupat de reabilitarea și recompartimentarea acesteia pentru nevoile specifice. Practic au refăcut totul de la zero, inclusiv instalații și electrice și sanitare. Banii investiți au fost scăzuți din chirie și, astfel, clădirea școlii a fost salvată.
După ce a fost terminată reabilitarea clădirii, cu banii din chiria pe care aceștia au început să o plătească, s-a început renovarea și conservarea bisericii propriu-zise care, în momentul de față, este o bijuterie arhitecturală foarte bine întreținută.
Din punct de vedere al slujbelor religioase și al patrimoniului, depinde de Biserica Evanghelică de la București. De aici, de la București, sunt doi preoți care vin să țină slujbele și la Ploiești, de obicei o dată pe lună. Tot aceștia merg și la bisericile din Pitești, Iași și Constanța. În afară de slujbele lunare mai sunt cele cu ocazia marilor evenimente: Paște, Crăciun și, în noiembrie, de Ziua Tuturor Sfinților, „care, în religia ortodoxă, este Ziua Morților”, explică curatorul.
Cu trei ani în urmă au renovat clopotnița
În urmă cu aproximativ trei ani au reușit, cu banii strânși să repare clopotnița, care era într-o stare avansată de degradare. „Până acum am reușit de-am făcut turla, o parte din față și o laterală. Acum continuăm”, spune curatorul.
Banii sunt doar cei pe care îi strâng de la cimitir și cei care le vin din chiria de la clădirea școlii, unde acum funcționează clinica oftalmologică.
Încearcă, pe cât posibil, să facă totul cu forțe proprii. Cât a putut, s-a urcat el însuși, a reparat și a consolidat, ajutat de oamenii din comunitate și de enoriași de la alte religii care, temporar, au avut găzduire în Biserica Evanghelică.
„În biserică, avem noroc că nu avem de întreținut cine știe ce, nu avem picturi pe pereți… astfel că se păstrează destul de bine totul”, spune Adrian Trif.
Biserica, în forma actuală, a fost dată în folosință în 1938. Înscrisurile bisericii, care în anii 60-70 au fost transferate la Sibiu, atestă însă un locaș de cult evanghelic în acest loc din Ploiești, încă de la 1903. Deci istoria sa merge mai devreme de 1938.
Din păcate, Biserica Evanghelică Luterană nu este un obiectiv turistic
Sus, de pe terasa turnului, se deschid priveliști cle Ploieștiului, iar de deasupra clopotelor panorama este la 360 de grade. Din păcate, accesul până la aceasta nu este sigur, așa că nu se poate urca până acolo.
Clopotele, două la număr au un sunet clar și puternic. Nu mai este însă nimeni să le tragă zilnic.
Se are în vedere, în perioada următoare, înlocuirea scării de acces spre terasa cu panorama la 360 de grade, dar mai durează până atunci.
În ceea ce privește vizitarea bisericii, este mai complicat. Nu există taxă de intrare, dar există posibilitatea unei donații simbolice într-o cutie din interiorul bisericii. Astfel de donații ar ajuta la păstrarea bisericii, la întreținerea ei. Sunt puține însă…
Pe ușa de acces există un număr de telefon, este chiar al curatorului, care locuiește în apropiere. Adrian Trif spune că vine și deschide dacă este cineva interesat. Dar nu prea sunt…
„A venit o dată un grup, cu un autocar. Au intrat, au vizitat, dar nu a întrebat nimeni dacă este vreo taxă de vizitare, ceva… În alte părți merg oare și vizitează gratis?”, se întreabă curatorul.
Biserica Evanghelică Luterană este un monument frumos, care ar putea fi inclus în circuitul turistic al Ploieștiului… Dacă ar fi cineva interesat de acest lucru. Nu există însă interes, pentru că nimeni nu privește orașul ca pe unul în care ai avea ce vizita, deși avem obiective turistice cu adevărat deosebite.
Până când cineva îi va recunoaște valoarea și importanța turistică, Biserica Evanghelică Luterană stă ascunsă, și aproape nebăgată în seamă, pe strada Democrației din Ploiești. Interiorul său este o oază de liniște iar turnul se ridică semeț deasupra orașului. Oare cine are ochi pentru ea?
