Ștefan Gordan, un prahovean de doar 15 ani din Urlați, croșetează flori pentru sufletul său. Pe acestea, le oferă cadou în luna Martie, doamnelor și domnișoarelor din viața lui. Sensibil, și cu o înclinație atipică pentru frumos, Ștefan a ales ca, în ciuda tuturor prejudecăților, să își recunoască pasiunea pentru croșetat.
Încă de la vârsta de opt ani, urmărindu-și mama, care croșetează tot din pasiune, Ștefan a făcut primele „ochiuri de lanț”. „Mă punea mama, la început, să fac un metru de lanț. Apoi doi metri… doar ca să mă obișnuiesc cu lucrul de mână”. Treptat, a început din ce în ce mai mult și mai complicat. A învățat apoi să facă fulare… „Mai am și acum primul obiect croșetat”, povestește Ștefan.
Este din Urlați, are 15 ani și este elev în clasa a IX-a la Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești, la profil bilingv franceză.
„Este o simplă pasiune pe care am deprins-o de la mama”, povestește elevul care, de șapte ani de zile, în timpul liber, croșetează. Mama este cea care i-a pus în mână croșeta și tot ea este cel mai înfocat susținător al lui Ștefan.
Mărțișoare și cadouri, nu cumpărate, ci făcute de mâna lui
În luna martie elevul nu cumpără mărțișoare sau cadouri pentru profesoare, ci le confecționează cu mâna lui. Are ghiocei ca mărțișor pentru colege și lalele croșetate, pentru doamnele profesoare. Acestea din urmă sunt și cele care îl încurajează pe Ștefan.
„Profesorii mei mă susțin… mai ales doamna de franceză! Sunt de acord și spun că este rar că eu, ca băiat, sunt pasionat de croșetat. Nu am să renunț niciodată la pasiunea mea”, spune el.
Dar și înainte de a ajunge la liceu, încă de când era în școala generală, Ștefan a primit aprecieri din partea profesorilor, și mai ales din partea doamnelor profesoare, mai înclinate spre frumos și artă.
„Mă pasionează florile cel mai mult. Am făcut școala la Brâncoveanu, în Urlați. Și acolo profesorii mă apreciau”, povestește Ștefan. Vrea să urmeze cursurile unei facultăți de Drept după terminarea liceului, dar, spune el, nu va înceta să croșeteze. „Poate, pe viitor, va fi și un venit în plus”, spune încrezător elevul.
Părinții sunt alături de el și îi susțin această pasiune, atipică pentru un băiat
„Părinții sunt foarte fericiți pentru mine. Mă văd că-mi place. Mama m-a susținut cel mai mult și mai mult”, spune Ștefan, întrebat ce cred părinții despre hobby-ul lui.
Tatăl și sora îl încurajează și ei. „Au văzut ce-mi iese din croșetă și mă susțin și ei. Tata este alături de mine!”, spune, mândru, Ștefan. Ba mai mult decât atât, tatăl a fost cel care l-a ajutat să aleagă sârma pe care o folosește la confecționarea ghioceilor-mărțișoare. „Tata mi-a adus o sârmă mai subțire, care se îndoaie mai ușor, și acum îmi ies mai bine ghioceii”, spune băiatul.
Cam o oră îi ia să croșeteze și să asambleze o lalea, pe care să o ofere cadou de 1 sau de 8 Martie. Lucrează însă cu plăcere pentru că știe că micile lui cadouri sunt apreciate, mai ales că sunt lucrate 100% manual.
Colegii îl privesc, uneori, ca pe un ciudat. „E nevoie de curaj ca să arăți că tu, ca băiat, faci așa ceva”, spune Ștefan care, recunoaște, că, mai ales la școală, nu este ușor întotdeauna. Are însă parte de susținerea profesorilor și asta contează enorm pentru el.
Mariana Gordan, mama lui Ștefan, este foarte mândră de băiatul ei care, spune ea, este pasionat de tot ceea ce înseamnă lucru manual și tradiții strămoșești.
„De când era un copilaș, era pasionat de tot ceea ce inseamna lucrul din strămoși, adică de vechi! Toate datinile strămoșești, să poată fi duse mai departe. Iar când spun de „lucru strămoșesc”, este vorba de tricotat, croșetat, țesut la război, ș.a.m.d”, poveștește mama lui Ștefan.
„Tot timpul ma întreba, cum se face asta, sau cum era pe vremea mea, iar eu l-am susținut întotdeauna!”, mai completează aceasta.
O mare bucurie au părinții pentru că, fiind pasionat de lucrul cu mâinile, Ștefan reușește să fie mai „altfel” decât copiii din ziua de astăzi.
„Mă bucur că îi place. Fiind și băiat, mai rar așa ceva. Mai ales acum în zilele noastre, tot tineretul este interesat de altceva! O sa îl susțin în tot ceea ce face în continuare!”, spune, plină de mândrie mama lui.
Ștefan Gordan face, cu mâinile lui, cadourile pe care le va oferi de 1 și 8 Martie. Cu atât mai frumos este gestul copilului, cu cât lucrează cu pasiune fiecare obiect, încercând, astfel, să iasă din cotidian. Într-o lume în care copiii sunt prinși în mediul online, Ștefan arată că se poate și altfel. Și părinții sunt foarte mândri de el.
