Specialiștii Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova au finalizat săpăturile arheologice preventive ale unei porțiuni din situl „Pârâul Secat” de pe traseul viitoarei variante ocolitoare a orașului Mizil. Arheologii prahoveni au scos la lumină un bogat inventar arheologic, de la obiecte din ceramică, fragmente osteologice, unelte de piatră și os prelucrat, dar și obiecte de bronz.

Situl „Pârâul Secat” se află pe teritoriul comunei Vadu Săpat. Reprezentanții Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova au anunțat că, la începutul lunii mai, au fost finalizate  săpăturile arheologice preventive ale porțiunii afectate de traseul viitoarei variante ocolitoare a orașului Mizil.

„Situl menționat a fost identificat în urma diagnosticului arheologic realizat în toamna anului 2023 pentru lucrarea de infrastructură. Din colectivul de cercetare au făcut parte Bogdan Ciupercă (responsabil științific), Cătălin Dîscă, Tudor Hila, Eduard Ghinea, Emil Grigorescu și Claudia Dumitrescu.

În urma acestor cercetări preventive, începute în luna decembrie a anului 2023, a fost investigată o așezare cu incinte fortificate, datată larg, pe baza descoperirilor, la cumpăna dintre epoca bronzului și epoca fierului (sfârșitul mileniului II – începutul milenului I înainte de Hristos). Ca reper cronologic merită amintit aici că cei mai mulți cercetători încadrează în această perioadă și legendara așezare de la Troia descrisă în poemele lui Homer.

Pe baza informațiilor adunate până în momentul de față situl din punctul Pârâul Secat este amplasat pe malul drept al fostei albii colmatate a pârâului Budureasca care între timp și-a schimbat cursul și se găsește cu aproximativ 2 kilometri mai la est.

Pe suprafața ceva mai mare de 1 hectar pe care viitoarea șosea de centură Mizil afectează situl din punctul Pârâul Secat au fost cercetate în jur de 260 de complexe arheologice. Cea mai mare parte dintre acestea sunt gropi cu diverse dimensiuni și funcționalități”, a explicat muzeograf Mihai Dumitrache, manager interimar al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

Citește și: Craniu de copil descoperit în zona dealului Merez. Cercetări arheologice la Ceptura

Arheologii au scos la lumină un bogat inventar arheologic, de la vase ceramice, până la obiecte din bronz.

„Printre cele mai frecvente tipuri de vase ceramice recuperate din punctul Pârâul Secat se regăsesc chiupuri, vase borcan, cupe, cești și pahare, într-o mare varietate, de la cele de mari dimensiuni, la vase miniaturale.

Multe dintre aceste vase au fost depuse în gropi împreună cu alte materiale, în unele dintre cazuri existând indicii că au fost așezate în mod intenționat cu gura în jos.

În stadiul actual al cercetărilor nu putem oferi încă o interpretare pentru această practică întrucât analizele și prelucrarea datelor obținute în timpul săpăturilor arheologice sunt în desfășurare”, a menționat muzeograf Mihai Dumitrache, manager interimar al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

Descoperiri spectaculoase de pe situl Pârâul Secat

Printre uneltele de piatră cele mai frecvent descoperite, potrivit reprezentanților Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, se numără râșnițele de piatră și zdrobitoarele, care numără 50 de piese.

„Cele mai spectaculoase descoperiri de pe situl Pârâul Secat sunt, probabil, cele patru segmente de șanțuri de mari dimensiuni care delimitează două inele fortificate succesive.

Aceste șanțuri, cu o adâncime de peste 4 metri și o deschidere de peste 7 metri în partea superioară au fost în decursul timpului puternic afectate de diverse procese geologice, pedologice și climatice, găsindu-se de regulă la o adâncime de peste 1,5 metri față de nivelul actual de călcare.

Având în vedere orientarea și planimetria segmentelor de șanț menționate, dar și ceea ce se cunoaște din literatura de specialitate este de presupus că aceste inele delimitau în plan două incinte cu forme eliptice neregulate.

Așezările cu incinte fortificate mai bine cunoscute în literatura de specialitate au adesea suprafețe de eci sau sute de hectare și două sau mai multe inele de fortificație.

Acest tip de așezări s-au descoperit în număr mare , în special, în nordul și centrul Europei.

Pe teritoriul României siturile de acest fel sunt m ai frecvente în partea de vest a țării, cele mai cunoscute exesmple fiind poate la Cornești „Iarcuri” din județul Timiș (datată pe baza datelor radiocarbon, între sfârșitul secolului XV-lea și începutul secolului XIII-lea înainte de Hristos)”, a precizat muzeograf Mihai Dumitrache, manager interimar al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, care a explicat că, spre deosebire de nordul și centrul Europei, la nordul Dunării de Jos acest tip de fortificații sunt apariții mult mai rare.

(Va urma)