Este unic în lume și e din Prahova. Are o valoare uriașă pentru patrimoniul nostru cultural și a fost descoperit în anul 1926, în satul Coțofenești, comuna Poiana Vărbilău, de către un elev de școală primară. Coiful de aur, găsit întâmplător de către un copil al satului, rămâne unul dintre cele mai cunoscute obiecte de artă antică de pe teritoriul României.
Coiful de la Coțofenești datează din anul 400 Î.Hr. Cel mai probabil, obiectul a aparținut unui rege geto – dac, aflat în trecere prin zonă. Piesa din aur masiv cântărește 746,28 grame și, dincolo de valoare imposibil de estimat, are o uriașă valoare istorică, ajutându-ne să recreăm o parte din povestea popoarelor geto – dacice de acum de mai bine de două milenii.
Coiful de aur are o poveste plină de peripeții, ce merită cunoscută. În timp ce se afla cu oile la păscut, un copil, Traian Simion pe numele său, făcea monumentala descoperire. Timp de mai bine de două săptămâni, băiatul a purtat coiful pe cap, în timp ce ducea animalele la păscut. Alături de frați se mai juca cu el prin casă, motiv pentru care s-au desprins din coif câțiva „bănuți” ce îl ornau. Tatăl copilului a luat într-o zi obiectul și l-a aruncat în vârful cotețului, unde a stat până în primăvara lui 1927.
Ulterior, Ion Marinescu -Moreanu, un comerciant respectat al vremurilor de atunci, achiziționează coiful cu suma de 30.000 de lei ( o sumă consistentă, echivalentă cu venitul pe mai mulți ani al unui țăran) de la localnicul Alexandru Simion, tatăl lui Traian Simion. De-abia în aprilie 1929, coiful de la Coțofenești intră în circuitul public și ajunge să fie achiziționat de către Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor pentru Muzeul Național de Antichități. Odată cu înființarea Muzeului Național de Istorie a României, coiful intră în colecțiile acestuia.
Coiful se păstrează doar fragmentar, lipsindu-i o parte din zona superioară, de formă țuguiată, a calotei, precum și câteva părți din apărătoarea de obraz din dreapta. Pe placa frontală, de formă dreptunghiulară, se află reprezentată o pereche de ochi proeminenți, cu două rânduri de sprâncene, răsucite, și gene puternic conturate. Pe apărătoarele de obraz este înfățișată o scenă de sacrificiu.
Cercetătorii nu au furnizat prea multe informații cu privire la acest obiect de patrimoniu. Se știe doar că a fost îngropat singur pe teritoriul unei așezări geto-dacice aparținând celei de-a doua vârste a fierului. Așadar, o descoperire singulară. Dar, ce descoperire!
Cum ți se pare subiectul?
În fine o informație interesantă! 😊