Tragedia care a avut loc, marți, în Mihai Bravu din Ploiești, din cauza liniilor de tramvai, readuce în atenție o problemă gravă abandonată de aproape două decenii: starea jalnică a liniilor de tramvai de la podul peste pârul Dâmbu până în zona Uztel, aproape de ieșirea din municipiu. Reabilitarea întregului tronson a fost programată în 2007, la câțiva ani după demontarea primelor linii ale tramvaiului 104. Lucrările, însă, au fost abandonate.

Un bărbat în vârstă de 60 de ani care se deplasa, marți, cu bicicleta pe strada Mihai Bravu a murit, după ce a pierdut direcția de deplasare, moment în care s-a dezechilibrat și a căzut pe carosabil.

Citește și: Biciclist decedat pe strada Mihai Bravu, după ce a căzut din cauza liniilor de tramvai deteriorate (foto)

De mai bine de 18 ani, administrațiile locale care s-au perindat la conducerea Primăriei Ploiești nu au găsit o soluție pentru scoaterea liniilor de tramvai abandonate din zona Mihai Bravu.

Realizate în 1987, prin subscripție publică, liniile de tramvai 104 au reprezentat o alternativă pentru transportul celor aproximativ 15.000 de angajați care își desfășurau activitatea pe platformele industriale din zona Mihai Bravu, respectiv de la Feroemail, de la fosta Rafinărie Teleajen, de la Comrep și de la Uztel.

Liniile de tramvai, care și-au căpătat rapid titulatura de „liniile de tramvai muncitorești” vizau mai multe trasee, respectiv 104 (Armoniei – Uztel), 28 (Spitalul Județean Ploiești – Uztel) și 106 (Gara de Sud – Uztel), care practic asigurau legătura între platformele industriale din Mihai Bravu cu zona de Nord, respectiv cu Gara de Sud.

Ceaușescu a ales orașele unde urmau să fie montate linii de tramvai

Puțin știu cu adevărat istoria liniilor de tramvai din Ploiești. Decizia finală de introducere a liniilor de tramvai i-a aparținut lui Ceaușescu.

„Hotărârea nu a fost luată la nivelul orașului Ploiești. Decizia i-a aparținut lui Ceaușescu, care a convocat o ședință, la nivel național, iar la acea dată s-a stabilit introducerea tramvaiului în orașele Craiova, Brașov și Ploiești. La acea dată a existat chiar propunerea ca transportul cu tramvaiul să fie asigurat până la Brazi, numai că propunerea nu a avut susținători. Ceaușescu a întrebat la ședința respectivă dacă este util ca linia să fie asigurată până la Brazi, iar cei prezenți nu au dat rapid o justificare, chiar dacă aceasta exista. Noi asiguram, la acea dată, pentru transportul pe platforma Brazi, 24 de autobuze articulate. Practic, exista posibilitatea să introducem în circuit 2-3 garnituri de tramvai, dar nu a avut cine să spună acest lucru”, ne-a povestit Mircea Vulcan, fostul director al Regiei Autonome de Transport Public (actualmente TCE).

La liniile de tramvai din Ploiești, susține Vulcan, nu au lucrat militari, cei care erau folosiți, în acea perioadă, pentru lucrări edilitare.

„Liniile au fost făcute de o societate a Ministerului Transportului, iar soluția abordată nu a fost cea mai fericită”, susține Vulcan, care a justificat și de ce, la nivelul anului 2003, a fost luată decizia de renunțare la linia 104.

Pierderi de aproape o jumătate de milion lei vechi

Transportul cu tramvaiul spre platformele industriale a continuat și după 90, inclusiv după închiderea Feroemail și privatizarea Rafinăriei Teleajen.

În 2003, spre surprinderea multora, însă, care nu au înțeles rațiunea care a condus la o decizie atât de radicală, Primăria Ploiești a hotărât să se renunțe la linia de tramvai 104. Totul ar fi avut la bază calcule economice.

„Tramvaiul este cel mai mare transportator de persoane. Pierderile însă pentru tronsonul spre Mihai Bravu nu mai puteau fi suportate. Au ajuns la un milion de lei vechi, lucru care însemna foarte mult. Erau cheltuieli foarte mari pentru că înainte se asigura transportul a peste 15.000 de oameni către platformele industriale, iar numărul de călători ajunsese la 3.000, o consecință directă a democrației românești”, a susținut fostul director al RATP.

Primul tronson unde au fost demontate liniile de tramvai a fost Armoniei – cartierul Mihai Bravu (zona Cantina Socială). Planul de la acea dată a vizat asfaltarea străzii și realizarea, fix pe mijlocul străzii, a unei parcări, transportul celor care încă își desfășurau activitatea pe platformele industriale din Mihai Bravu urmând să fie realizate cu autobuze.

Astfel, într-un mod, neinspirat, Primăria Ploiești ajungea subiect de critici în presa centrală și locală, cu parcare pe mijlocul străzii, care, ulterior, a fost desființată.

Cât privește cel de-al doilea tronson, care avea capăt de linie la Uztel, administrația locală a promis, la nivelul anului 2007, că vor fi identificate sursele financiare pentru continuarea lucrărilor de demontare a liniilor și, bineînțeles de reabilitare a străzii…

Anii au trecut, iar șinele de tramvai fac parte, în continuare, din decorul unei zone gri a orașului, unde craterele din asfalt sunt acoperite, doar cu apă, la fiecare ploaie.

Pericolul șinelor de tramvai și a cratelor de pe tronsonul podul peste pârul Dâmbu – Uztel rămân însă, de departe, cele mai grave probleme, care parcă pândesc orice roată de mașină sau de bicicletă. Cel mai grav este că nepăsarea este soldată cu victime.