Cu ocazia depunerii jurământului militar, Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploiești prezintă povestea lui Cosmin Toader. La doar trei luni de la naștere, acesta a fost abandonat pe un pat de spital.
Povestea lui Cosmin Toader
Cu toții avem o poveste, dar a lui Cosmin Toader, unul dintre noii noștri colegi de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploiești, este una dintre cele aparte.
Pentru el, îngerii păzitori au coborât pe Pământ de când avea 3 luni și fusese abandonat de mama naturală pe un pat de spital din Vâlcea.
A fost cuprins de atunci de brațele Mariei Popa, asistent maternal, și așa aveau să rămână pentru totdeauna: mamă și fiu.
Așa i-am văzut și în ziua depunerii Jurământului: emoționați, cu lacrimi în ochi și cu multă mândrie în suflete.
„E prima dată când particip la un jurământ militar! A fost tare plăcut să-mi văd băiatul așa“, ne-a mărturisit mama lui Cosmin.
În familia adoptivă din Horezu, Cosmin a avut parte de tot ceea ce are nevoie un copil: ideea de apartenență, protecție, educație, dar mai ales afecțiune.
Soții Popa l-au tratat asemeni celor doi fii naturali. Nici nu se putea altfel, atât timp cât ei i-au fost alături încă din primele momente, de la primii pași, de la primele vorbe, când „mama“ și „tata“ lor le-a spus.
Chiar și atunci când mama naturală a lui Cosmin a anunțat că vrea să-l cunoască, iar doamna Maria i-a explicat cum stau lucrurile, copilul de atunci, de numai trei anișori, tranșa ferm lucrurile: „tu, mama mea, doar tu!“.
„A fost o întâlnire de la care cea care i-a dat viață a lipsit și nici nu au mai existat alte ocazii de a o cunoaște. Între timp, am aflat că a murit“, ne-a mărturisit doamna Maria.
Deși, teoretic, soții Popa se așteptau tot timpul să primească vestea că băiatul lor ar urma să fie adoptat, în realitate, niciodată nu au fost pregătiți sufletește pentru acest lucru. Iar viața i-a lăsat împreună.
„Cosmin a fost un copil bun, ascultător, era prieten cu toți copiii. La școală era o plăcere să merg la ședințe. I-a plăcut sportul încă de mic, a jucat fotbal, iar în adolescență a început și antrenamentele la sala de forță“, ne-a mai povestit interlocutoarea noastră.
Atras de uniforma militară, influențat într-o mare măsură și de unul dintre prietenii lui care fusese încadrat la Gruparea de Jandarmi Mobilă din Ploiești, Cosmin a decis să calce pe acest drum.
Imediat după ce a dat Bacalaureatul, i s-a ivit ocazia de a se înscrie la concursul de încadrare din sursă externă. Probele le-a trecut cu brio, dându-le alor săi una dintre cele mai frumoase vești, fiind primul din familie care a îmbrățișat o carieră militară.
Iar emoția depunerii Jurământului de credință a fost una care transmite unul dintre cele mai frumoase mesaje ale legăturilor umane și ale faptelor bune: doamna Maria a salvat un suflet pe care l-a transformat într-un caracter frumos, educat, responsabil, iar Cosmin a răsplătit-o cum a știut el mai bine: cu dragoste necondiționată, respect și confirmarea că i-a fost și îi este cea mai bună mamă!”.
