„Drumul spre Soare Răsare”. Lansare de carte la Ploiești

Este vineri și amurgul se zărește la orinzonturi. Pășesc agale, spre Sala „Marea Unire” de la Palatul Culturii din Ploiești. Construcție impunătoare și reprezentativă a Ploieșiului, Palatul Culturii reprezintă poate cea mai frumoasă, mai impunătoare clădire și mai plină de rezonanțe culturale, artistice și științifice ale Municipiului Ploiești.

Palatul Culturii a fost ridicat pe baza documentației arhitecților Ernest Doneaud, arhitect român, de origine franceză, și Toma T. Socolescu, spre a servi ca Palat al Justiției. Ulterior de-a lungul timpului și-a primit actuala destinație, fiind și în prezent locul de desfășurare a multor activități ce au ca temă cultura și evenimente ce o promovează.

Deschid ușile abia apăsând pe mânerul lor, să nu „supăr” liniștea ce domină interiorul. Și făra voia mea, venită așa din neant, nostalgia devine prezentă. Nostalgia mână-n mână cu bucuria copilăriei petrecute la sala de lectură, la biblioteca județeană, iar mai apoi anii aceia frumoși ai adolescenței, cu plete-n vânt, eu rebelul ce visam… Simt că plutesc, că parcă zbor… Tălpile picioarelor mele, abia ating podeaua. Nu vreau să mișc nimic din amintirile mele. Las loc sufletului și viselor să zboare, printre impunătoarele coloane ce străjuiesc acest frumos edificiu de cultură.

„Drumul spre Soare Răsare” – bestseller Gaudeamus 2024

Mă trezesc din visele mele, și fac loc prezentului. Am venit aici, la o seară boemă de vineri, sa fim împreună cu iubitorii de cultură, să fim prezenți la evenimentul ce marchează lansarea bestseller-ului Gaudeamus 2024, „Drumul spre Soare Răsare”, având-o în prim-plan pe scriitoarea Ioana Nicolaie.

Să fie o minunată pledoarie pentru ficțiune? O șarmantă poveste de iubire care ține mai mult decât o singură viață? O mărturie despre artistul care nu-și împlinește destinul? O călătorie prin vămile văzduhului? Sau ce și despre ce ?

„Drumul spre Soare-Răsare”, romanul Ioanei Nicolaie, este despre toate acestea, și mult mai mult de atât. În paginile sale se contopesc istorii, povești de viață, de la cea a eului în sine la a eroului care trebuie să se salveze, și să fie salvat, prin aducere aminte, până la cele colective, care țin de istoria mare, care ne scrie tuturor paginile viețile.

De cum intru în atmosfera acestui magnific episod al vieții, simt bucuria și plăcerea că mă aflu aici. Prezența atâtor oameni de cultură, invitați de seamă, fac să vibreze sala și pereții Palatului Culturii din Ploiești. Simți un aer cald, simți energia pozitivă, simți…

Adulmeci mirosul fin al uleiurilor și vopselelor operelor de artă, realizate de Bianca Danilov, ce fac parte ca un întreg din seara ce nu poate fi uitată niciodată.

Portret de scriitor

Ioana Nicolaie este una dintre cele mai apreciate și importante voci ale literaturii românești. A publicat mai multe romane, volume de versuri, cărți pentru copii și a câștigat numeroase premii din domeniu. Este cunoscută pentru profunzimea scriiturii sale, sensibilitatea poetică și capacitatea de a construi lumi ficționale cu un puternic impact emoțional.

Născută în 1974 în Sângeorz-Băi, Ioana Nicolaie a crescut într-un mediu transilvănean marcat de peisaje pitorești, dar și de realitățile dure ale regimului comunist. Această experiență a influențat profund temele abordate în opera sa, în special în cărțile care conturează un univers nordic, inspirat de copilăria sa.

A studiat Literele la Universitatea din București, unde și-a consolidat pasiunea pentru literatură. Debutul său literar a fost remarcat rapid, iar de-a lungul anilor a devenit o voce distinctă în peisajul literar românesc. În țară a obținut cele mai în vogă premii literare posibile.

A fost nominalizată și la premii internaționale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Cărțile ei au fost traduse în patru limbi și a publicat în zeci de reviste din toată lumea, fiind invitată constant pentru lecturi și conferințe la numeroase festivaluri internaționale de literatură.

Printre cele mai cunoscute volume ale sale se numără:

• Trilogia Nordului – formată din „Pelinul negru”, „Cartea Reghinei” și „Tot înainte”, în care explorează traumele comunismului și dramele individuale ale celor care au trăit în acea perioadă.
• „Lomografii” – un volum de poezii ce surprinde fragmente de realitate într-un stil aparte.
• „Ferbonia” și „Vertij” – cărți pentru copii și adolescenți, care îmbină fantezia cu reflecții asupra lumii reale.

Modul în care scrie Ioana Nicolaie este marcat de un lirism ce te străpunge  până la ultimul colțișor al sufletului, chiar și în proză, și acordă atenție deosebită pentru cel mai mic amănunt posibil. Are o capacitate unică și personală în vârful peniței, de a îmbina realitatea dură cu elemente poetice, literare realizând povești care fascinează, te provoacă la introspecție.

Ioana Nicolaie a fost inclusă în treizeci și șase de volume colective românești și în numeroase reviste și antologii străine. Pe lângă activitatea artistică, face cursuri de scriere creativă, coordonează grupul de tineri scriitori Liternauții și în urmă cu ceva ani, a dezvoltat Fundația Melior, al cărei scop este de a dota școlile din România cu biblioteci.

Am tot citit și căutat despre scriitoarea Ioana Nicolaie. Ce am aflat? Multe lucruri și frumoase, care uneori fără voia noastră, ne întorc la dorința aceea, e drept pierdută uneori, dorința de a pune mâna pe o carte și a o citi pe nerăsuflate. Și iată ce am aflat :

„Care e prima amintire legată de scris” ?

„Bunica era blondă, în haine cernite și ținea în mână o carte pe care cădea tot soarele. Aceasta-i una dintre amintirile mele vechi. Iar cartea era o Biblie din care ea voia să ne citească mie și fraților mei. Și tata, oricât de obosit ar fi fost – și era, căci făcea naveta și nu dormea decât câteva ceasuri în fiecare noapte, ne citea serile din aceeași carte.

Nu se oprea decât când paginile i se propteau pe piept, pe la jumătatea unei povești despre cine știe ce profet, despre lei care nu te mănâncă, despre cum poți supraviețui în burta unui chit, despre un păstor care, să vezi și să nu crezi, ajunge rege după ce-l învinge cu o praștie pe cel mai mare războinic.

Mai întâi a fost cititul și cititul a rămas mereu mai întâi. Dacă n-aș fi știut că poezia pe care o citeam încă de mică are ecou în mine, dacă nu mi s-ar fi potrivit cu atâta ușurință în cap – până în gimnaziu era suficient să citesc o singură dată o poezie de patru, cinci strofe ca să o și știu pe de rost (ce păcat că mai toate de la școală erau patriotice) -, probabil că nu mi-ar fi trecut prin cap să scriu.

Când am citit un fragment din ”Scrisoarea a III-a” de Eminescu, am scris prima poezie (fără succes, fratele meu mai mare m-a ironizat îngrozitor), când am citit ”Robinson Crusoe”, am început în vacanța de vară din clasa a patra primul roman.

Am umplut apoi pagini cu proze SF, cu versuri, cu jurnalul pe care l-am început din clasa a VI-a, însă toate acestea nu s-ar fi petrecut fără citit.”

Recent, și-a lansat romanul „Drumul spre Soare-Răsare”, unde fratele ei, este personajul central.

„Am scris din perspectiva lui, adică am folosit o voce masculină, ceea ce nu-i cel mai simplu de făcut. Cititorii au posibilitatea de a explora o lume fantastică, ce cuprinde multă duritate, dar și poezie.

Cum un om care vine pe lume cu multe daruri le tot pierde pe parcurs, deseori fără vina lui? Cum de-n jurul nostru vedem mereu oameni învinși, care nu-și duc la bun sfârșit destinul, dimpotrivă aș zice? Un posibil răspuns s-ar putea afla în carte”, a povestit autoarea la acest eveniment.

Doar am răsfoit filele romanului „Drumul spre Soare-Răsare” și vă mărturiesc că te transpui în rolul personajului principal, Maxim Radu Niculai, și  totodată realizezi că lectura te duce și către o cronică de familie, o vizualizare a măririi și a decăderii. Restituire, apropiere, tânjire, tulburare si neuitare a amintirii.

În peisajul literaturii contemporane românești, Ioana Nicolaie s-a impus printr-o voce distinctă, sensibilă, dar fermă, o voce care recuperează trecutul, redă glas celor marginalizați și transformă memoria în literatură.

Cel mai recent roman al său, „Drumul spre Soare-Răsare”, este o confirmare a acestei misiuni. Inspirat din destinul fratelui său, în roman se vorbește despre talent, sacrificiu și despre modul în care contextul istoric și familial poate modela sau distruge un destin.

Un roman despre fragilitatea genialității

În centrul poveștii se află un personaj complex, Radu, un tânăr înzestrat cu un talent artistic excepțional, dar pe care viața îl poartă într-o direcție sumbră. Ca în multe dintre scrierile sale, Ioana Nicolaie abordează tema ratării – dar nu ca o sentință individuală, ci ca un proces lent, în care societatea, familia și istoria joacă roluri decisive.

Personajul principal al romanului este, de fapt, reprezentantul unei întregi generații de tineri care au avut potențial, dar nu au avut contextul potrivit pentru a-l valorifica.     „Drumul spre Soare-Răsare” nu este doar un roman despre un destin individual, ci despre o întreagă realitate socială.

România anilor ’70-’80, lumea închisă a unui oraș mic, lipsa de oportunități și pasiunile externe transformă geniul într-o povară. Este o temă care răsună și astăzi, când mulți tineri români pleacă în străinătate pentru a-și putea împlini visurile, conștienți că uneori talentul nu este suficient dacă nu există și o societate care să-l sprijine.

Ca noutate aparte a evenimentului Ioana Nicolaie ne-a mărturisit celor prezenți în fastuoasa sală, că ieri, 7 Martie a fost o zi specială, fiind aniversarea căsătoriei cu soțul ei, nimeni altul decât Mircea Cărtărescu.

Cuvintele sunt de prisos în a mai spune ceva!

Întrebată fiind care a fost cea mai frumoasă amintire a relației sale cu Mircea Cărtărescu, rezum întregul răspuns printr-o singură frază „Iubirea este totul, este tot ce contează. Savurez momentul când ne bem cafeaua dimineață, este momentul zilei preferat de mine.”

La eveniment au fost prezenți numeroși pasionați de artă, de frumosul cititului, de bucuria și sentimentul de a fi mândru de tine că azi ai lecturat măcar câteva pagini dintr-o carte. Enumăr doar pe câțiva dintre aceștia, scriitorul Mihai Cochinescu și Dan Gulea.

Scriitoarea Ioana Nicolaie și Cristina Cochinescu, organizatoarea acestor frumoase momente au purtat un dialog viu, plin de întrebări și răspunsuri, din care am aflat o mulțime de momente referitoare la activitatea și felul în care Ioana Nicolaie își desfășoară activitatea, ca mamă, soție, om de cultură și antreprenor în domeniul literaturii.

Ar fi foarte multe de povestit despre Ioana Nicolaie, despre evenimentul în sine, despre romanul „Drumul spre Soare-Răsare”. Vă îndemn să alegeți lectura acest roman, sau altele ale acestei scriitoare.

Evenimentul s-a încheiat cu un moment magic, surpriza gazdei noastre, un recital de pian, ce îl veți putea urmări la finalul articolului.

Felicitări organizatorilor „Asociația Mozaic” reprezentată prin Cristina Cochinescu pentru excelenta organizare și tuturor celor prezenți, pentru faptul că și-au răpit o parte din timp. Felicitări Bianca Danilov, ce ai înfrumusețat sala cu picturile tale.

Bianca Danilov este membru de bază al „Fundației Comunitare” Prahova, antreprenor local de succes, iar pe de altă parte este un artist plastic din Ploieşti ce activează în acest domeniu de aproximativ 35 de ani, fiica unor părinți foarte talentati:

„Era oarecum o obligație să merg mai departe pe acest domeniu. Viața m-a purtat în domeniul ingineriei și marketingului, însă se pare că tot la pictură a trebuit să ajung la un moment dat. Ca o mărturisire personală unul din obiectele pe care le-a ales la turtă a fost pensula”.

O scurtă declarație a Biancăi, artistul ce-a dăruit prin tablourile sale o notă aparte pentru această seara magnifică.

Cu aceeași pasiune cu care dă viață culorilor pe pânză zi de zi, susține și este alături de inițiative care aduc schimbare în comunitate, ne inspiră, ne motivează să vedem partea frumoasă a lucrurilor și să privim cu mai multă încredere spre tot ceea ce putem construi împreună.

Într-un mod cu totul deosebit, felicitări scriitoarei Ioana Nicolaie și soțului său Mircea Cărtărescu, fără de care nu ar fi fost posibilă magnifica și boema seară.

1 de 7