În urmă cu doar două zile, a început cel de-al doilea semestru la Facultatea de Inginerie Mecanică și Aerospațială din cadrul prestigioasei universități Princeton (SUA), care a dat de-a lungul timpului nu mai puțin de 30 de laureați la premiul Nobel. După șase luni petrecute peste Ocean, ploieșteanul Andrei Băzăvan, fost căpitan al echipei de robotică Ro2D2, ne-a povestit cum trăiește el „visul american”, dar și cum, într-un timp relativ scurt, după ce s-a alăturat Clubului Princeton Electric Speedboating care se ocupă cu construirea de bărci de viteză electrice, a ajuns să dețină recordul mondial de viteză pentru acest tip de bărci.
Andrei Băzăvan este tânărul cu o minte absolut sclipitoare, care, anul trecut, reușea, alături de colegii săi din echipa Ro2D2, să „pună Ploieștiul pe harta lumii”, după obținerea titlului de vicecampioni ai lumii la Campionatul Mondial de Robotică „First Tech Challenge” de la Houston.
De un bun simț și o modestie cum rar îți este dat să întâlnești, Andrei și-a îndeplinit, vara trecută, visul. Dintre cei 35.000 de candidați din întreaga lume, ploieșteanul a făcut o alegere conștientă, fiind selectat să fie student al prestigioasei Universități Princeton din Statele Unite ale Americii. Nu oricum, ci cu bursă întreagă, costurile unui an de studii ridicându-se la 90.000 de dolari. Tânărul a reușit o asemenea performanță după ce a muncit „pe brânci” și, la matematică, spre exemplu, a obținut maximum de puncte posibil: 800.
De șase luni, tânărul ploieștean trăiește „visul american”
Andrei povestește cu entuziasm despre ce înseamnă viața de student internațional. Din păcate, limba română nu o poate vorbi decât cu alți trei colegi din țară, admiși și ei la prestigioasa unitate de învățământ, alături de alți aproape 1400 de candidați acceptați din întreaga lume.
„Partea de acomodare, spre surprinderea mea, a fost una foarte ușoară și rapidă. La asta a contribuit foarte mult faptul că noi, studenții internaționali, am avut șansa să ajungem în campus cu două săptămâni înainte de începerea cursurilor și să participăm la sesiuni informative și activități care să ne faciliteze tranziția aceasta către stilul de predare din Statele Unite. Asta deoarece universitățile sunt preocupate să uşureze procesul de adaptare al studenților internaționali.
Fiecărui cursant, aici, îi este atribuit, odată început anul școlar, un loc în unele dintre cele șapte colegii rezidențiale ale facultății, așa că și eu locuiesc, din vară, în unul dintre aceste colegii. Ceea ce trăiesc eu de șase luni este absolut fascinant. Nu cred că pot găsi ceva care să îmi displacă la această universitate, începând de la organizarea semestrelor, calitatea cursurilor, modul de predare extrem de relaxat și pe înțelesul tuturor, până la felul în care este structurat campusul, dar și frumusețea arhitecturii clădirilor istorice din interiorul acestuia”, ne-a povestit Andrei.
„Să fii la o facultate în State, ca student român, e o mare provocare indiferent cu câte filme ai crescut”
Întrebat dacă celebrul „american dream” seamănă în vreun fel cu ce vedem la TV sau în filme, ploieșteanul ne-a mărturisit că „să fii la o facultate în State, ca student român, e o mare provocare indiferent cu câte filme de la Hollywood ai crescut. Totul e diferit, practic o iei pas cu pas, le înveți obiceiurile, cultura, felul în care ei știu să interacționeze, modul de socializare și, cel mai important, sistemul de predare care este unul „aerisit” și se bazează foarte mult pe discuții libere.
Spre deosebire de sistemul de învățământ românesc, aici e mult mai multă flexibilitate, gândirea liberă este încurajată și ai dreptul de a alege ce consideri că ți se potrivește cel mai bine pentru a stăpâni o meserie în viitoarea carieră.
Pentru asta avem teme săptămânale la fiecare materie, care sunt corectate și contribuie la nota noastră finală. Se promovează foarte mult interacțiunea între studenți prin proiecte colaborative în cadrul cursurilor, iar profesorii sunt mai aproape de noi datorită raportului mare de 1:5 (profesori:studenți), motiv pentru care vocea noastră este mult mai bine auzită”.
S-a înscris la Clubul Princeton Electric Speedboating pentru că îi era dor de echipa de robotică de la Ploiești
Andrei participă și la așa zisele office hours, adică ore în care studentul poate merge la profesor în birou să îi pună întrebări 1 la 1. La acestea se adaugă perioada în care își face temele, dar și prezența lui la Clubul Princeton Electric Speedboating, care se ocupă cu construirea de bărci de viteză electrice și la momentul actual dețin recordul mondial de viteză pentru acest tip de bărci. Andrei s-a înscris la acest club, „din dorința de a-mi găsi un grup de prieteni, unde să am activități similare cu cele pe care le aveam cu echipa de robotică RO2D2, acasă, la Ploiești. Echipă de care îmi este tare dor”.
Cu toate că disciplina în care își continuă cursanții studiile nu este definitivată până la sfârșitul anului I, Andrei mai povestește că este sigur de faptul că va continua cu profilul „Mechanical and Aerospace Engineering”.
„Aici, totul este flexibil, avem posibilitatea de a alege”
„Pentru asta trebuie să completăm anumite cursuri fundamentale obligatorii, așa ca până acum am urmat cursuri de matematică, fizică, chimie și programare. Cu toate acestea, în semestrul I am avut și un curs numit „Writing Seminar”, care este obligatoriu pentru toți studenții și are ca rol să ne învețe regulile și modul de a scrie în cadrul unui research. În cei patru ani de studiu trebuie să completam și șapte cursuri din alte arii decât cele STEM. Chiar dacă pare că avem un traseu foarte bine fixat, există, așa cum vă menționam, o flexibilitate foarte mare în a alege dintr-o mulțime de cursuri, astfel încât să identificăm varianta care ni se potrivește cel mai bine. În tot acest proces, fiecare student este sprijinit și de un adviser academic”.
„Este util să fii expus cât mai multor sisteme de învățământ diferite”
Întrebat dacă are în plan să rămână definitiv în Statele Unite, ploieșteanul a răspuns că este prematur să dea un răspuns. E conștient de enormele oportunități pe care le-ar avea peste Ocean, însă, admite că dorul de țară, de familie, de prieteni poate fi, uneori, copleșitor. Probabil va reveni în România, acasă, la Ploiești, la vară, însă, totul depinde de ce oportunități de internship-uri vor apărea.
Tânărul ploieștean a ținut să mai adauge faptul că, da, asumat, îi încurajează pe adolescenții români să studieze în afara granițelor țării, dacă li se ivește ocazia. Nu pentru că România ar duce lipsă de profesori universitari extrem de bine pregătiți, ci fiindcă „este util să fii expus cât mai multor sisteme de învățământ diferite, pentru ca, pe viitor, să te poți adapta mult mai ușor la diferite scenarii și pentru a te forma cât mai bine ca întreg”.