Observatorul Prahovean, în colaborare cu Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, publică lucrările elevilor premiate la concursul Vreau să povestesc. Astăzi vă prezentăm povestea cu care Eric Andrei Dinu, elev în clasa a IV-a E, la Școala Gimnazială „I.A. Bassarabescu” din Ploiești, a câștigat Mențiune.
„Acum mult timp, în anul 1421, Ștefan cel Mare mergea călare pe calul său cel alb prin satul Buhuș. Un ceasornicar bătrân l-a oprit din drum și i-a zis:
– Măria ta, eu sunt ceasornicarul Vasile. Pentru că ești un conducător iscusit, vreau să-ți ofer un mic cadou. Acesta este un ceas special, care poate controla timpul.
Ștefan, la auzul acestor cuvinte, a descălecat rapid și, uimit, a primit ceasul bătrânului. După aceea, a plecat cu slujitorii săi la castel. Pe drumul de întoarcere, Ștefan admira ceasul auriu cu pietricele prețioase și se întreba: „Oare cum a reușit ceasornicarul să facă asemenea minunăție?”
Peste o săptămână, la palat au venit călare două iscoade care l-au informat pe Ștefan că armata turcă urmează să intre în țară. Atunci, el a poruncit soldaților să se pregătească de război. Fierarii au ascuțit săbiile și sulițele, iar slujitorii au pregătit caii pentru luptă. Au plecat în grabă către locul unde aflaseră că urmau să ajungă turcii. De pe un deal, Ștefan a văzut armata cea mare a turcilor și a strigat:
– Atacați, ostașii mei!
Arcașii au încordat arcurile și au lansat o salbă de săgeți către armata turcă. Soldații turci au observat ploaia de săgeți și au folosit scuturile pentru a se apăra. Doar câțiva soldați au fost răpuși de săgeți.
Văzând că săgețile nu au niciun efect, Ștefan a ordonat soldaților să atace cu tunurile armata turcă.
Tunurile au început să arunce ghiulele în armata turcă, dar aceștia s-au împrăștiat rapid pentru a nu fi țintiți. Observând că nici tunurile nu au reușit să-i oprească pe turci, Ștefan a ordonat ostașilor să-i atace călare cu săbiile.
Ostașii Moldovei au luptat cu mult curaj, dar turcii aveau arme mult mai performante și puternice și nu puteau fi învinși. Observând că lucrurile nu merg bine, Ștefan cel Mare s-a gândit la o altă strategie de luptă. Și-a amintit de cadoul bătrânului și a folosit ceasul primit.
A dat timpul înapoi la momentul când soldații se echipau pentru război.
Astfel, s-au echipat mai bine pentru a putea câștiga. Soldații s-au înarmat cu: arme mai ascuțite, tunuri mai puternice, cai mai rapizi și armuri mai rezistente. După aceea, Ștefan a dat timpul din nou înainte, la momentul când se luptau.
Acum, săgețile mult mai ascuțite au străpuns scuturile soldaților turci. Tunurile mai puternice au făcut explozii mai mari, iar armata turcă nu s-a mai putut împrăștia la fel de repede ca data trecută. Încurajați de acest început de luptă, ostașii lui Ștefan cel Mare au atacat călare soldații turci și i-au înfrânt unul câte unul.
Văzând cât de puternici sunt soldații lui Ștefan, turcii strigau tare:
– Retragerea! Retragerea!
De data aceasta, armatele Moldovei, conduse de Ștefan cel Mare, au învins turcii și au păstrat țara. Toți oamenii au fost fericiți, iar ceasornicarul a primit o mare avere drept răsplată.”
Cum ți se pare subiectul?
