De astăzi, 1 iulie, a intrat în vigoare cea de a doua creștere a accizelor carburanților din acest an. Ca să fie clar pentru toată lumea, scumpirea benzinei și motorinei la pompe nu are nicio legătură cu piața petrolului, ci este doar o suprataxare impusă de statul român.

Ce faci atunci când ești incompetent și nu reușești să generezi venituri care să îți asigure cheltuielile curente? Simplu: suprataxezi ceea ce este deja taxat, fiscalizezi excesiv, adică împovărezi consumatorul final. Plătește fraierul din noi, ce să facă?…

Nu o să insist prea mult asupra majorării accizelor de azi, pentru că efectul se vede: creșterea prețului litrului de carburant la pompă cu 40-50 de bani, în funcție de sortiment. Merită insistat pe efectul în lanț pe care îl produce și pe contextul în care se întâmplă, în an electoral. Bănuiesc că vă este clar ce urmează după alegerile generale.

A doua majorare a accizei din acest an nu a apărut peste noapte. Știam despre ea, pentru că fuseserăm anunțați că așa ”s-a stabilit” calendarul. De parcă ai zice că un asemenea calendar impus este un fel de Biblie, iar noi trebuie să ne comportăm impus – crede și nu cerceta.

De ce se impune calendarul scumpirilor? Pentru că statul a ajuns să cheltuiască mult mai mult decât produce. De ce face asta? Pentru că statul reprezintă doar o grupare de indivizi, o entitate care nu are legătură cu interesul public, ci cu bunăstarea componenților… statului.

Cheltuieli publice inutile, scheme de personal supradimensionate și plătite regește, deși nu produc nimic, pensionări ”în fragedă pruncie” pentru categorii privilegiate, sunt doar câteva exemple de tocare a banului public produs prin impozitarea mediului privat sau a contribuabilului persoană fizică.

Ați văzut vreun plan de ajustare pentru cheltuielile bezmetice din sistemul public? Nici nu o să vedeți! Povestea cu înghețarea angajărilor este o mizerie pe care nici copiii nu o cred eficientă. În fapt, blochezi tot, deși unele segmente publice au nevoie disperată și reală de personal, iar altele au un excedent de angajați inutili, de lipitori sinecuriste. Pentru ăștia se blochează sistemul! E nevoie de voturi, e nevoie de control, e nevoie să plătim idioții utili ai sistemului bolnav.

Cam așa apare ”necesitatea” să tot impozitezi, să adaugi noi taxe sau să le mărești pe cele existente. Dacă o impozitare suplimentară venea la pachet cu o restructurare din temelii a sistemului bugetar, poate ar fi fost mai ușor de acceptat, de înțeles necesitatea ei.

Suntem sau nu într-o societate care are șanse să prospere?

Depinde de cum vrei să privești lucrurile. Dacă de uiți punctual, doar la anumite aspecte, te fură evoluția și ai putea crede că suntem pe drumul bun. Este adevărat că avansăm tehnologic, este îmbucurător. Dacă privești în ansamblu, socoteala finală este răspunsul la stadiul în care ne aflăm: consumăm mai mult decât producem (deficit bugetar). Asta înseamnă că nu suntem o societate performantă, nici măcar una care să își acopere cheltuielile curente.

Dacă nu existau fondurile europene, eram vai de capul nostru. Nici măcar la absorbția lor nu am excelat. Și nu din vina celor care ar fi putut beneficia, ci din cauza birocrației excesive, a acestui sistem de noaptea minții, care pe mulți i-a făcut să renunțe. Apoi, impredictibilitatea economică nu prea te împinge să accesezi, să te angajezi la niște obligații pe care nu ești sigur că le poți onora ca entitate privată, atât timp cât statului i se mai năzărește câte o idee fiscală menită să îți facă varză business planul peste noapte.

Ca stat, cât poți să forțezi nota și să tot iei de la cei care produc? De regulă până își dau obștescul sfârșit financiar, până dau faliment. Luați în calcul că majorarea accizelor înseamnă scumpiri în lanț la produse și servicii.

Ce variante are micul întreprinzător să reziste? Inițial taie orice buget de investiții, apoi reduce personalul, dacă mai are de unde, iar în final pune lacătul. Și câți se vor afla în această situație…

Din păcate, atunci când piața reală a petrolului a adus în mod natural ieftiniri ale carburanților, nu am văzut aceeași frenezie în anunțarea ieftinirilor firești. Speculanții au profitat, au menținut prețurile bunurilor și serviciilor, iar statul a fost incapabil să reacționeze în favoarea consumatorilor. Să nu ne mințim! Statul nici nu avea vreun interes ca prețurile să scadă, pentru că plusul încasat speculativ însemna o bază mai mare de impozitare, deci un plus la bugetul de stat.

Anul electoral se va sfârși, apoi…

Este evident că actualul guvern ”a făcut eforturi” să mențină actualul sistem de impozitare. Credeți că va mai fi dispus și după alegeri să o facă? Evident că NU!

Și începem să adunăm: accize mai mari deja rezolvate, salariul minim crescut artificial, plus alte minuni fiscale ținute momentan în sertarele guvernamentale, vor avea efecte economice grave. Primul efect este revenirea la tendința inflaționistă în creștere. Al doilea efect, la fel de grav, va fi falimentarea pe bandă rulantă a multor IMMuri, incapabile să reziste dacă nu majorează prețurile produselor și serviciilor. Oare vor putea, în condițiile scăderii puterii de cumpărare?

Un alt efect preconizat, confirmat momentan doar ”cu jumătate de gură” de BNR este cursul de schimb leu-euro, pe surse aflându-se că va trece pragul de 5 lei pentru un euro. Din nou, prețuri mai mari la raft, dar și rate mai mari. Apropos, scăderea dobânzii cheie nu s-a regăsit și în scăderea ratelor românilor. Nu de alta, dar creșterea ei s-a văzut imediat în majorarea ratelor.

Ce putem face?

Să nu ne mințim că urmează vremuri mai bune. Să evităm cheltuielile inutile și, în măsura posibilităților, să economisim resursele personale pentru că va fi din ce în ce mai greu. Nu vreau să sperii pe nimeni, ba chiar m-aș bucura să veniți cu contraargumente la cale de mai sus.

*Dacă acum nu văd mare înghesuială cu sacii în cârcă la reciclat de PETuri, tare mi-e că de la finalul anului se va sta la coadă. Și nu de dragul mediului înconjurător, ci de fomiță…