S-a intrat în linie dreaptă în ceea ce privește alegerile prezidențiale din 2024. Campania electorală este pe final și fiecare și-a tras propriile concluzii… sau nu. Am așteptat cu nerăbdare dezbaterea „prezidențiabililor” de luni seară, de la Digi24. Nu am apucat să văd mare lucru din motive obiective. Am prins însă „pe ici, pe colo” câte ceva. Nu cred că suficient pentru că, după baza pe care o aveam dinainte, tot nu m-am lămurit cu cine să votez. Măcar am mai eliminat din posibilități… Dar… Eu cu cine votez?
Ludovic Orban, nu că l-aș fi luat în calcul, dar s-a scos singur din cărți. Sincer? Un gest care m-a făcut să nutresc pentru el un soi de respect pe care nu-l aveam înainte. Măcar omul și-a dat seama că nu avea nicio șansă și s-a retras cu demnitate. Mi-am adus aminte, fără să vreau, de alegerile noastre locale, de la Ploiești, unde am avut un „popor de candidați”, care nu au avut niciodată tăria să recunoască faptul că nu au șanse. Și ce s-a întâmplat? Nici nu au trecut de pragul de 2%… și cu asta cred că am spus tot!
Să revenim însă la „prezidențiabili noștri”… Eu cu cine votez?
M-am bucurat într-un fel că cei doi reprezentanți ai partidelor cu „aparat” în spate, PSD și PNL, respectiv Ciolacu și Ciucă, nu au venit. I-am scos de pe listă automat, indiferent de motivele invocate. Bine, unul dintre ei se dădea în stambă, de unul singur, pe la o altă televiziune. El centra, el dădea cu capul… De ce? Simplu. Nu avea ce să caute printre oamenii care ar fi putut să-i adreseze întrebări „incomode”. Și atunci a ales să… fugă. De avion, nici nu mai povestim… Asta a fost percepția mea!
Dintre cei care au fost prezenți la emisiune însă, dincolo de toate comentariile celor care i-au acuzat pe cei de la Digi că nu au băgat în seamă candidați cu „șanse reale” (Hai, mă lași?!?!), chiar mi s-a părut că toți aveau șanse să intre în turul al doilea. Sincer, mi-ar plăcea să intre în cel de-al doilea tur doi dintre cei prezenți în platou. Ar fi o palmă peste botul celor care cred că „aparatul de partid” este mai tare decât inteligența alegătorilor. Dar tare mi-e că „mașinăriile” astea învechite încă mai funcționează în România.
Studiind ceea ce s-a întâmplat la localele de la Ploiești, aș spune că „independenții” sunt pe trend ascendent, ceea ce mă bucură. Numai că la Ploiești au votat doar ploieștenii, adică cetățeni din mediul urban, care au la dispoziție mai multe mijloace de informare decât cei din mediul rural. La nivel de președinție… se întâmplă faza cu pilaful (dacă ați văzut „Candidatul Perfect”, știți ce vorbesc). Și ruralul votează… și e mult, ba chiar majoritar!
Așa că… să vedem ce a rămas…
Deci Ciolacu a picat, Ciucă a picat, Orban a picat… au mai rămas, pentru mine, Geoană, Lasconi și Diaconescu. Nu, nu mă insultați, Simion nu a intrat din prima în calcul. De ce? Pentru că 35.000 de euro, o casă pentru toți românii, este exact 200.000 de euro cadou pentru toți românii, oferiți de Costică Frântu (again, vedeți „Candidatul perfect”).
Păi, la banii ăștia, vin austriecii și suedezii peste noi să ceară cetățenie și eu nu vreau să trăiesc într-o țară plină de austrieci și suedezi că sunt reci și o să-mi fie frig!
Deci ne-am lămurit și de ce nu-l iau, și nu l-am luat niciodată, în calcul pe Simion. Deci: Geoană, Lasconi și Diaconescu…
Geoană este candidatul pe care aș fi pus ștampila ÎNAINTE de a începe campania electorală. Avem nevoie de un diplomat. Avem nevoie de un om care să știe MULTĂ politică externă în condițiile în care situația externă este cea care este. Sunt conștientă de asta și acesta este motivul pentru care aș fi pus ștampila pe el. Acum însă… am rezerve. De ce? Nu știu… nu mi-a plăcut în campanie. Este prea „atacabil” și nu știe să reacționeze când este atacat. Dar nu am hotărât clar că NU!!!
Lasconi este cea care pare a fi cea mai iubită de oameni, cea care a demonstrat, concret, că poate face ceva pentru români, ca primar. Și, dacă a făcut ca primar, de ce nu ar putea face și ca președinte. Așa că, o iau în calcul, deși nu am încredere că are cunoștințele necesare de politică externă, de care, la momentul de față, avem atâta nevoie. În plus, tradiționalismul ei nu cred că este pe placul meu. Adică nu că „nu cred”, știu sigur că nu este!!!
Diaconescu este care mi-a mers la suflet în această campanie electorală. Este deștept, are charismă, știe să argumenteze dar… nu are susținere, nu are imagine suficient de bine conturată pentru a intra în turul al doilea al alegerilor! Adică el vorbește și se prezintă pentru mediul urban, parcă uită că România este o țară preponderent rurală! Acum, întrebarea se ridică: Să pun sau nu ștampila pe un candidat care, în opinia mea, nu are șanse să ajungă în turul al doilea? Grea decizie! Eu cu cine votez?
Cel mai rău scenariu
În momentul de față văd cum se apropie, cu pași repezi, scenariul alegerilor prezidențiale din 2000, când, deși „necoaptă”, mi-am dat seama că Vadim nu are ce să caute la conducerea țării. Și atunci, de frică, m-am dus și am pus ștampila pe Iliescu. Simt că se repetă și nu-mi doresc asta sub nicio formă! Cum ar fi Ciolacu vs Simion în turul al doilea?!?!!? Brrrr!!!!
Bine, s-ar fi putut și mai rău: Șoșoacă vs Simion! Vai, ce panaramă ar fi ieșit!!!! Cred că atunci clar m-aș fi mutat din țară pentru că țara asta nu ar mai fi avut nicio șansă!
În concluzie, pentru mine, există trei variante: Geoană, Lasconi și Diaconescu! Și totuși… Eu cu cine votez? Hâc!