Casa de Cultură a Sindicatelor Ploiești este locul unde se țin spectacole de teatru, de muzică, de dans și diverse alte reuniuni, în cea mai mare parte culturale. Și stagiunea aceasta, de toamnă, a început cu o ofertă variată de spectacole, care mai de care mai atrăgătoare. Potrivit programului nostru, am ajuns joi, 7 noiembrie, la piesa de teatru „Arta”, care ne-a atras mai ales pentru distribuția de excepție: Șerban Pavlu, Gheorghe Ifrim și Vlad Zamfirescu.
Cu 24 de ore înainte de spectacol, adică miercuri seară, citesc o recenzie pe Facebook potrivit căreia în sală nu este căldură. Pffff, știam ce înseamnă asta. Mai fusesem stagiunea trecută la un spectacol fără căldură, la Soundtracks of Hollywood. Am simțit atunci că îmi îngheață urechile. Și fusesem tot în luna noiembrie! Așa că, de data asta, mi-am luat geaca.
Am intrat în sală cu vreo cinci minute înainte de începerea spectacolului. Sala… goală. În afară de un „mănunchi” de vreo 25-30 de oameni, concentrați în centrul sălii, în rest bătea vântul… aproape la propriu! Ne-am așezat în altă parte față de locurile de pe bilete dar nu a fost o problemă, nu a venit nimeni să ne ridice.
A început piesa… Când am văzut actorii pe scenă, în cămașă, mi s-a făcut brusc milă de ei. Dacă nouă pe scaune, cu geci pe noi și glugi în cap, ne era frig, ei pe scenă cum or fi fost?
Aș fi vrut să fie o cronică de spectacol asta, să scriu despre piesa „Artă”. Aș fi vrut să scriu despre faptul că este o piesă bună, cu actori buni, dar nu pot! Mi-a fost atât de frig încât aproape am urât fiecare minut petrecut în sală. Mi-a fost atât de frig încât nu am putut să mă conectez la spectacol, nu am putut să-l simt, nu am putut să-l percep. Mi-a fost atât de frig încât mă mișcam pe scaun ca să verific dacă mai îmi simt picioarele.
Știți cât este de nasol să râzi și să ți se aburească ochelarii?!?!?! Asta am pățit la Casa de Cultură a Sindicatelor Ploiești
Mi-am tras la un moment dat gulerul puloverului peste nas deoarece îmi înghețase (nasul, nu gulerul deși nici ăla nu era prea cald…). Știți cât este de nasol să râzi și să ți se aburească ochelarii?!?!?!… și asta într-o sală care, potrivit unor surse, se închiriază cu 3.000 de euro per eveniment! Cam asta se întâmplă la Ploiești, la Sala Casei de Cultură a Sindicatelor…
Potrivit surselor din rândul celor care administrează această sală de spectacole, se pare că problema ar fi fost de la nefinalizarea reviziei instalației termice. Adică s-a schimbat firma care administrează Casa de Cultură a Sindicatelor și noua firmă nu a finalizat la timp revizia. Că așa o fi, că nu… Sunt curioasă dacă, de azi încolo va fi căldură. Dar întâi citesc pe Facebook și abia apoi mai iau bilete la ceva… la orice!
Am mers joi seară la teatru ca simplu spectator. Am înghețat la fel ca tot mănunchiul de spectatori care erau în sală alături de mine. Și nu, pentru asta chiar nu înghit nicio explicație! Puteau să amâne și să dea banii înapoi. Și așa, în opinia mea, spectacolul a fost „pe pierdere”.
Este păcat de faptul că, anul acesta oferta este, incontestabil, mult mai bogată ca anul trecut.
Uitându-mă peste program, este aproape seara și evenimentul. Și asta în ce condiții? În condițiile în care sunt maxim 15 grade în sală și trebuie să stai țintuit în scaun timp de aproape două ore!!! Oricât ar fi de bun spectacolul, chestia asta este greu de suportat.
Dincolo de modul comunist în care arată sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor, dincolo de scaunele incomode și de aerul îmbâcsit, ploieștenii aveau totuși un loc unde să poată merge la un spectacol de calitate, o alternativă la Teatrul Toma Caragiu. În opinia mea, până nu se rezolvă problema căldurii, în sezonul rece ploieștenii chiar nu mai au unde să meargă. Mai bine stau acasă, la Netflix eventual, și nu riscă astfel să dea, pe lângă banii de spectacol, și bani pe medicamente.
În rest, piesa de teatru a fost bună, să știți!… dacă mai contează…
Ati corectat in titlu „cu gluga pe cap” in loc de eronatul ” cu gluga in cap” dar articolul nu l-ati mai recitit, lasand acelasi „Dacă nouă pe scaune, cu geci pe noi și glugi în cap” ceea ce dovedeste ca n-a fost o scapare ci o convingere literara.
A propos: de ce nu mi-ati publicat comentariul? Asa e democratic, nu?
De ani de zile nu se investesc in Casa de Cultura a Sindicatelor, păcat, pentru că la acele câteva spectacole la care, au venit omeni cat sa umple o sala. Sunt spectacole la care nu mai găsești bilet, însă nu se investește deloc în această sală și într-adevăr este foarte frig din toamna până în primavara. De ce nu se fac investigații pentru că bani se strâng de la un bilet de 50 lei până la cele de 175 lei. Se pot face și treptat, daca se vrea, dar nu se vrea. Chiar nu putem scăpa de acea concepție comunistă în care „merge și asa”?. Este un oraș unde am văzut că merg persoane de toate vârstele, de la tineri la vârstnici. Ar trebui pus accentul mai mult pe ce se întâmplă aici, unde se duc banii, de ce nu se investește de atâția nu în aceasta sala? Nici măcar cortina nu a fost schimbată de ani de zile, dar spălată, cred că niciodată. Păcat! Sala are potențial!