Rețeta ultra-eficientă prin care șmecherii îi înșeală pe doritorii de reclamă online și fac bani grei din ”publicitatea/promovarea pe internet” este pe cât de simplă, pe atât de ingenioasă. Pe scurt: pui pe cineva să presteze un produs gen podcast, emisiune, pamflet clip, etc, îl inviți pe interesat să participe la una dintre ele. La minimum 24 de ore după îi arăți cum ”producția” la care a  participat a înregistrat câteva zeci de mii de vizualizări pe YouTube, de exemplu. VIDEO la finalul articolului.

Îi explici că numărul uriaș de view-uri, cu engagement-ul aferent, desigur, sunt dovada clară că ”platforma” este foarte eficientă.

Continui spunându-i că asta nu e tot! Îi explici că ”impactul” neașteptat arată că gânsacul numai bun de jumulit, adică doritorul de reclamă, are un mare potențial de vedetă.

De unde știi? Păi e simplu: așa cum se vede din numărul uriaș, lumea îl iubește și/sau este interesat de ce spune. Deci merită să continue să apară în show.

Contractul, fabulos adeseori, este semnat aproape instantaneu.

Ați trecut printr-o situație similară? Aveți cunoștințe care au plătit mulți bani pentru publicitate online și (ele sau companiile ori produsele pe care le-au promovat) au astăzi o notorietate care cu greu depășește cercul familiei și al prietenilor?

Dacă da, este bine să știți că există o explicație și, de regulă, la bază stau practicile incorecte care domină astăzi piața publicității online.

Pe scurt, mai ales în pandemie, marile platforme/suporturi publicitare cum ar fi Facebook, Instagram, Youtube sau TikTok au investit enorm în cultivarea ideii că publicitatea online este ieftină și eficientă.

Mai mult, că oricine poate să-și creeze propriile campanii pe care le poate evalua cu niște instrumente foarte clare, puse la dispoziție gratuit.

Astfel, în mai puțin de doi ani, majoritatea covârșitoare a utilizatorilor de internet au devenit experți în campanii publicitare.

Like-ul, view-ul, rich-ul și engagement-ul sunt astăzi pe buzele tuturor celor care vor publicitate/notorietate rapidă.

Lipsa unor cunoștințe minime ale clienților despre cum funcționează reach-ul, ce este engagement-ul, care este treaba cu viralizarea etc, dar și le doresc mai mult decât orice, a generat o cerere uriașă de astfel de produse.

Sumele colosale aruncate în neștire pe această piață au fost mult prea tentante pentru micii întreprinzători de pe această piață globală. Au apărut, deci, ofertele de view, like, share, love etc, cu tarife specifice pentru fiecare platformă în parte.

Exact cum poți să îți cumperi o poșetă, o pereche de șosete sau mâncare pentru animale, astăzi poți cumpăra 10.000 vizualizări ”reale” pe YouTube cu doar 57 dolari sau 10.000 like-uri ”reale” la postare sau pagină cu doar 100 dolari.

TikTok rămâne, de departe, platforma cea mai accesibilă din acest punct de vedere – îți poți cumpăra cele 10.000 de vizualizări cu doar 7 dolari.

Doar bagi link-ul postării, plătești și aștepți să crească numărul.

Cine crește acest număr? Celebrele ”ferme de like-uri” de pe toată planeta despre care, la fel ca și la engagement, impact, view etc, toată lumea a auzit, toți sunt la curent, dar foarte puțin înțeleg ce fac ele de fapt.

Având în vedere contextul electoral în care ne aflăm, elocvent pentru activitatea lor este cazul politicianului care patru ani nu a făcut deloc campanie electorală și astăzi constată că mai are maxim o lună în care să se facă văzut/auzit de cât mai mulți posibil votanți.

Ce face el? Cumpără minute să participe la un produs gen podcast, emisiune, pamflet etc ale cărui cifre de audiență puse pe YouTube, Facebook, TikTok sunt uriașe. Este o primă acțiune necesară ca aerul și pentru el, și pentru electorat.

Este necesar ca oamenii să poată vota în cunoștință de cauză.

La minimum 24 de ore după este informat cum ”producția” la care a  participat a înregistrat câteva zeci de mii de vizualizări pe YouTube, de exemplu. ”Un succes incredibil”, i se spune. I se explică doct că așa cum se vede din numărul uriaș, lumea îl iubește și/sau este interesat de ce spune.

Deci merită să continue să apară în continuare în show.

Ce va face politicianul nostru? Ce am face oricare dintre noi aflați în situația de a ajunge într-un timp scurt la un număr cât mai mare de oameni: va semna un contract fabulos cu proprietarul platformei care găzduiește show-ul.

Ce nu îi spune proprietarul platformei?

Nu îi spune că numărul fabulos de like-uri, love-uri, view-uri care apar în dreptul producției la care a participat nu reprezintă publicul care a privit, a ascultat sau a citit ce a spus. Ele au fost cumpărate de la ”ferme” din Vietnam, China, Cambodgia etc, la prețurile menționate mai sus.

Cine pierde din această practică? Îndrăznim să spunem că pierderea financiară este secundară. În cazul acest, cea mai mare pierdere o înregistrăm cu toții: candidații noștri pot fi foarte cunoscuți în Cambodgia, Vietnam sau China, dar de către noi, nu.

În ceea ce privește corectitudinea informației, va trebui fie să vă faceți propria cercetare, fie să ne credeți pe cuvânt. Nu publicăm în acest articol link-uri către furnizori atât din considerente comerciale – nu ne-au plătit reclamă, deci de ce să le facem gratuit?, cât mai ales pentru că știm că Google, Meta și Tik Tok nu sunt deloc prietenoși cu aceste practici.

Deci am putea fi penalizați dur și, în scurt timp, am deveni nerelevanți pe această piață pe care funcționăm. Ar fi greu de crezut că proprietarii acestor platforme care oferă zeci de mii de vizualizări, like-uri sau reach-uri aproape instantanee pe produse gen emisiune, show, podcast, pamflet, ziar etc nu știu despre aceste sancțiuni.

Dovadă este faptul că relevanța/notorietatea lor nu depășește publicul dintr-o sufragerie. Singura concluzie este că știu, dar nu le pasă de victimă.