Întors recent dintr-un concediu ”afară”, am simțit nevoia să fac o comparație între aeoportul din Otopeni, ”întâia” poartă aeriană a României și cel de pe o insulă din Grecia, respectiv Corfu.  Prieteni, aproape că am plâns de ciudă. Cât o fi fost șpaga la ”noi” și de ce se poate doar la ”ei”?

Aer condiționat? Nu s-a ”inventat” vara

Am ajuns în aeroportul din Otopeni într-o zi în care vremea era caldă, însă nu de speriat. Cu toate acestea, aerul din incintă era aproape irespirabil, cum ar veni de cod portocaliu de caniculă.

”Aici nu au aer condiționat?” a fost întrebarea mezinului grupului, la care adulții au ridicat din umeri. Am aflat ulterior că instalația de climatizare cedase, iar inspectorii ANPC au aplicat o amendă administrației aeroportului de 10.000 de lei. Penibil! Pentru prima dată m-am întrebat: cât o fi fost șpaga?

Mizerie și miros oribil la WC-uri

Fiind perioada vacanțelor, în aeroport era foarte multă lume și foarte puține bănci. Așa că nu exista poartă de îmbarcare unde călătorii să nu fie nevoiți să se așeze pe bagaje sau pur și simplu pe jos, chiar dacă podeaua era mai mult decât jegoasă.

Cum aproape toate cursele aveau întârzieri (Wizz-ul nostru a decolat cu două ore față de ora normală, comunicarea fiind ZERO), a crescut și ”traficul” la grupurile sanitare. Aici, același ”peisaj” cu care m-am obișnuit de ani buni: mizerie, un miros oribil și lipsa săpunului lichid. Cât o fi fost șpaga?

Specula la ea acasă: o apă la 0,5 litri costă 9,5 lei!

Cum avionul întârzia, iar căldura era sufocantă, era nevoie de hidratare. La automatele de răcoritoare, unde găsești produse mai ieftine decât la așa-zisele restaurante, o apă dorna la 0,5 l m-a costat 9,5 lei, iar un suc Nestea la 0,4l ”decât” 13 lei. Poate că doar la Fratelli e mai scump, dar nu am  de unde să știu că nu frecventez astfel de locații :).

Și pentru că avionul întârzia, ni s-a făcut foame. Am optat pentru ”tradiționala” felie de pizza, care m-a costat 35 de lei și din care nu se putea sătura nici măcar un copil răsfățat. De cafea mi-a trecut pofta când am văzut prețul: 25 de lei.

În ceea ce privește prețurile la mâncare, am fost șocat când am citit lista afișată la un tejghea unde se vindea hotdog: cel mai ieftin 60 de lei! În aceste condiții, cea mai mare vânzare o avea ”bicicleta cu covrigi” unde un produs de panificație era de la 10 lei în sus, păstrându-se regula de trei ori mai scump decât prețul normal. Chiar așa, cât o fi fost șpaga?

Pe un aeroport de insulă apa e de trei ori mai ieftină!

Șapte zile mai târziu mă regăseam la terminalul plecări din insula elenă Corfu. Aici, altă viață: aer condiționat, mult mai multe scaune decât la Otopeni, curățenie lună, inclusiv la WC-uri. Și, credeți-mă, era la fel de multă lume ca  pe Otopeni.

Am reluat ”fluxul” cumpărăturilor: am găsit apă cu 60 de cenți – echivalentul a  2,8 lei, am mâncat o pizza întreagă – nu o felie de ”divă” cu 6,5 euro și am băut o cafea cu 1,5 euro. Concluzia? La ei sigur nu s-a dat șpagă!

Când un lucru bun, Schengen, e implementat ”românește”

P.S. La întoarcerea pe Aeroportul din Otopeni am constatat cât de românește s-au făcut circuitele pentru Schengen. Prieteni, am zis că nu e adevărat! Am intrat pe terminalul plecări, printre cei care așteptau să se îmbarce în același avion, dar cu o destinație diferită.

”Mai plecăm odată?” a glumit cineva din gașcă, văzând haosul. După ce am bâjbâit prin terminal, am găsit un indicator pentru preluare bagaje, care nu avea ce să caute la ”plecări”. Așa am ajuns, fără indicații sau marcaje suplimentare, doar bazându-ne pe intuiție, pe fostul coridor de la sosiri, până am reușit  să ne recuperăm valizele. Ca la noi: atât s-a putut…. Aici nu mai e vorba de șpagă, ci de prostie. Multă prostie.

UPDATE După ce a citit articolul, o cunoștință mi-a trimis imagini surprinse cu o baie din aeroportul din Doha, capitala Qatarului. Comentariile sunt de prisos: