Acest magazin se află în centrul orașului Ploiești. E de 30 de ani acolo și își așteaptă clienții nostalgici, clienții care își doresc să asculte muzică la casetofon, pe casete și CD-uri. La intrare e scris, cu litere mari, XEROX, ca un motiv în plus pentru a accesa muzeul muzicii românești din Ploiești.
Acesta e un articol plin de nostalgie. Au trecut vreo 30 de ani de când magazinul despre care vă vorbesc se află în centrul orașului, foarte aproape de sensul giratoriu de la piața Halelor Centrale, pe strada Gheorghe Doja din Ploiești.
Citește și: Povestea baschetbalistei de la CSM Ploiești: “Prin modelling am reușit să mă îmi descopăr feminitatea”
Am avut senzația că e deschis recent, însă, proprietarul magazinului, domnul Ștefan Iancu un om în vârstă de 71 de ani, mi-a spus că a venit din București, imediat după Revoluție și nu a mai plecat de acolo.
Sunt 30 de ani de când există magazinul și tot atâția ani de când proprietarul magazinului s-a mutat în Ploiești. Iubește orașul și își dorește ca tot mai mulți vizitatori să îi treacă pragul magazinului.
Pe vremuri, oamenii veneau să cumpere casete și cd-uri cu muzică.
Astăzi, cei care vin, vor cel mult să își xeroxeze ceva și cam atât. Rar se mai întâmplă ca cineva să îl roage pe domnul Ștefan să îi copieze o casetă video pe CD. Casete pe care, fie vorba între noi, abia de mi le amintesc. Acum totul e în cloud.
Avansul tehnologic a lăsat în urmă poveștile frumoase despre cum se asculta muzica înainte. Doar cei născuți înainte de ‘90 știu clar cât de important era să derulezi caseta cu pixul sau să înregistrezi muzica de la radio, să fii pe fază și să dai REC imediat ce termina intervenția dj-ul de la radio. Strângeai 5-6 piese, hit-urile momentului, le scriai numele pe carcasa casetei și astfel aveai muzică nouă pentru bairamul din weekend.
Nivelul superior al nostalgicilor era dat de cei care vânau pisele de la radio și așteptau dedicația muzicală ca să aibă înregistrată întreaga dedicație pe casetă – toți prietenii erau invidioși când ascultau caseta.
Doar la Obor mai găsești câte o casetă rătăcită și-un casetofon prăfuit
Despre partea cu CD-uri e și mai mult de vorbit. CD-urile au fost întotdeauna ușor de transportat, de copiat și de împrumutat/vândut. Pe vremuri exista o adevărată “rețea” de piraterie chiar la la obor. Găseai cam tot ce îți doreai.
Apoi, dacă aveai un CD player portabil erai deja un mare domn. Cu cât aveai baterii mai bune, cu atât erai mai fericit. Aveai, nu toată muzica, ci doar muzica pe care ți-o doreai.
Revenind în zilele noastre, muzica e pe Youtube și pe Spotify și… cam atât. Evident, sunt multe alte servicii de streaming, însă muzica nu va mai fi niciodată ce a fost cândva. Astăzi avem atât de multe opțiuni muzicale și prea puțin timp să ascult ceea ce ne place. De fapt, e foarte posibil să nici nu știm ce anume ne place, asta pentru că ne este mai ușor să ne luăm după efectul de turmă și să ascultăm doar ceea ce ne sugerează internetul.
Citește și: Filmul românesc Mirciulică. Dintr-o chestiune pur subiectivă, în timpul filmului, m-am ridicat și am plecat
L-am întrebat pe domnul Ștefan, domnul cu magazinul plin de nostalgie muzicală, ce anume îl motivează să mai țină magazinul deschis, în condițiile în care nu are clienți.
Mi-a spus că așa s-a obișnuit. Că pentru el este o pasiune la care nu poate renunță și că, oricum, apartamentul lui se află chiar deasupra magazinului.
“Casa mea este chiar deasupra magazinului. M-am obișnuit să vin la muncă, face parte din rutina mea de 30 de ani. Am deschis acum multă vreme, când oamenii ascultau muzică la casetofon, iar de manele nici nu pomenise lumea.”, a spus Ștefan, proprietarul magazinului.
Citește și: Am fost la filmul românesc Teambuilding, filmul pe care orice corporatist trebuie să-l vadă înainte de a demisiona
L-am întrebat pe domnul Ștefan, proprietarul magazinului, despre internet, Youtube și alte tehnologii ale momentului, însă răspunsul acestuia a fost unul care m-a întristat. Acesta nu are internet, nu stă pe telefon, nu știe de TikTok și nu vrea să se conecteze la internet.
I-am comunicat că voi scrie un interviu despre magazinul plin de nostalgie și m-a întrebat unde va apărea. I-am spus adresa ziarului, însă mi-am dat seama că nu va citi niciodată acest articol pentru că domnul Ștefan nu are internet și nici nu vrea să aibă. Asta da nostalgie!
Când aveți timp, mergeți ar fi fain să îi faceți o vizită domnului Ștefan și să îi spuneți că ați aflat de magazin din acest articol. Dacă nu, trăiască Youtube-ul și reclamele lui.
Citește și: Când îți iei ultimul model de telefon, îți urăști locul de muncă și ești nemulțumit de viață
Cum ți se pare subiectul?
