jeni3

“Am venit la dvs. fiindcă sunt debusolată... Am mai fost şi la alţi terapeuţi, dar nu m-am făcut bine. Adică mi-a fost bine la început, dar după aceea parcă a fost mai rău. Iar a venit demonul...”

     “Demonul? Întreb eu femeia care îşi frânge mâinile în poală şi căută cu privirea alături, parcă incomodată că trebuie să vorbească despre el... Despre demonul ei...

     “Da, ăsta mă supăra de câţiva ani... Nu pot să dorm şi mă apucă aşa o frică, parcă aud ceva, dar ştiu că sunt gândurile mele doar că nu le înţeleg, sunt aşa unele grămadă peste altele şi nu pot să mă odihnesc... Dorm cred 3-4 ore pe noapte... Uneori vine şi ziua, parcă mai des de-o vreme... Câteodată simt că mă sufoc, parcă mă strânge de gât şi mi se face şi mai frică, inima mi-o ia razna... Mi-e teamă să nu mor... “

     Poate n-ar trebui să întreb aşa din prima, dar sunt curioasă: “Şi cum îl cheamă pe demonul dvs.? Are nume?”

     “Îl cheamă...” Şi şopteşte ceva ce se termină în... el, dar pune repede mâna la gură ca şi cum i-ar fi teamă să n-o audă cumva.

     “E un el?” Doamna tace şi mă priveşte cumva rugător-încrezător.

     Simt frica ei şi-o întreb: “De unde ştiţi cum îl cheamă? V-a spus el? “

     “Ei... Mi-a spus o doamnă terapeut la care am fost... A zis că şi ea e psiholog şi îi ştie pe toţi... “

     “Pe toţi psihologii?”

     “Nu doamnă, pe toţi demonii...” îmi răspunde intrigată doamna...

     “A, aşaaa... Şi ce-aţi făcut până acum ca să-l ţineţi la distanţă pe... cum îl cheamă? “

     “Păi. Doamna mi-a tăiat corzile cu el şi mi-a spus că vine din trecut, de la păcatele mele de tinereţe... A zis că am energiile aşa, slabe şi o culoare ciudată la aura capului “şi femeia gesticulează arătându-mi pe unde e aura şi corzile acelea...

     “Şi? A plecat? S-a întors iar?”

     “Păi da, că iar mi-a fost rău şi mi-a fost ruşine să mă duc iar... M-am dus la altcineva şi mi-a spus că am o chakra blocată, aşa ca un robinet cocsat şi că aici s-a înnodat un cordon d-ăla de-l ţine legat şi d-asta vine iar şi iar...”

     “Şi s-a rezolvat ceva acolo? “

“Începuse dar am rămas fără bani, mi s-a îmbolnăvit unul din copii, a trebuit să-l duc la doctor şi m-am oprit...”

     “Hmmm, deci el e aici cu noi acum, nu? “

     “Staţi că nu v-am spus tot... Am mai fost la cineva şi mi-a spus că e karma proastă şi orice aş face n-o să scap în viaţa asta până nu-mi învăţ lecţia. “

     “Ce lecţie doamnă?”

     “Că mi-am omorât copiii în altă viaţă, i-am trimis în lume, în război şi...” izbucneşte în plâns, în hotote şi nu mai poate continua...

Îmi dau seama că e nu numai bulversată, ci îngrozită de propriile temeri plus cele “împrumutate“ pe parcurs. Aflu apoi că e speriată şi de ceea ce aude la tv că se întâmplă cu copiii, despre droguri, despre accidente rutiere, despre fete răpite şi vândute, despre câte şi mai câte.

Aflu şi că soţul i-a murit şi îşi creşte cei 2 copii singură lângă o mamă soacră bătrână şi cicălitoare. Îşi poate imagina cineva cum arată nopţile unei mame singure cu doi copii crescuţi ca nişte prinţi pentru care ea mama şi-a sacrificat timpul şi eforturile? Atunci îşi poate imagina şi frica ei ori de câte ori bătrâna o ameninţă că o să se aleagă praful de tot după ce moare ea, că ea e o incapabilă şi copiii ei nişte rataţi. Află şi ea că unii bătrâni după o vârstă “dau în mintea copiilor” şi mai vorbeşte gura şi fără ei... Că are şi un nume boala asta şi că n-ar trebui să punem la inimă tot ce spun ei.

Că sacrificiul ei e prea mare într-adevăr, dar că nu are nici un motiv să se teamă pentru copiii ei deşi teama face parte din “pachetul de servicii parentale” ce vine la ofertă împreună cu copiii. Că iubirea ei prea mare pentru copii şi neglijenţa faţă de sine, cererea de ajutor către oricine i-a promis ajutorul a favorizat ceva ce se se cheamă atac de panică.

Că are încă timp pentru ea şi nevoile ei de femeie, că îşi poate ajuta copiii mult mai bine, dar altfel decât o face acum şi descoperim că demonul acela are cam aceeaşi teorie cu a soacrei ei şi că teoria efectului Pygmalion e demonstrată şi pozitiv şi negativ.

N-a fost nevoie de nici o zeamă de rădăcini şi nici de acrobaţii gestuale pentru regăsirea somnului de noapte. A fost nevoie în schimb de găsirea unui nume nou demonului şi de o supapă prin care el să circule fără a mai deranja inutil. Supapa e proprietatea ei personală şi n-o pot divulga, dar numele demonului da: Cruela!

Astăzi doamna se ocupă de handcraft şi face nişte minunăţii de îţi stă mintea în loc. Şi câteva idei le are de la... Cruela, chiar de la ea!