copii6.jpg

Revistele dedicate exclusiv copiilor și mamelor au apărut la noi în țară destul de târziu în comparație cu ceea ce se întâmpla pe bătrânul continent sau peste ocean.

Publicația Adevărul a început să distribuie un supliment gratuit dedicat celor mici abia la începutul secolului al XX-lea, mai exact în anul 1903. În editorialul de pe prima pagină este justificată intenția publicației de a se adresa și copiilor care „ au nevoie de hrană intelectuală (...) pe care să o mistuie ușor ”.

Grija pentru sursele de informare mai puțin potrivite pentru cei mici exista încă de atunci, iar absența cărților în limba română dedicate acestui public a fost, așa cum se arată în editorialul aminitit, unul dintre motivele care a dus la apariția suplimentului “Copiii noștri”.

„Copilului îi trebuie o hrană intelectuală. Dacă nu are una care să-i folosească și să o mistuie ușor și fiind la înălțimea cugetărei și firei sale, el aleargă la alte mijloace de a-și mulțumi această trebuință, mijloace care mai în totd’a-una strică și diformează inteligența și simțul copilului. Ca și stomacul care se hrănește cu lucruri prea grele, copilul își îmbolnăvește inteligența, citind aceea ce nu-I pentru frageda lui minte.”

Autorii care s-au ocupat de editarea revistei supliment „Copiii noștri” se văiatu în editorialul primului număr că nu au la îndemână material trebuincios (material didactic de specialitate), ceea ce îngreuna foarte mult activitatea celor care scriau pentru copii. Era explicat faptul că articolele nu vor avea pretenția unor studii științifice, ci doar un caracter informativ bazat pe observațiile oamenilor speciali, probabil „specialiștii” ale căror păreri, pertinente sau nu, le întâlnim astăzi în mai  toate publicațiile românești.

În paginile revistei autorii au strecurat articole dedicate mamelor „ întru cît ei îi este încredințată educațiunea și creșterea copilului. Tot ce va putea servi mamei întru creșterea copilului va face obiectul studiilor noastre (...) în chip sumar, fără pretențiuni științifice, ci numai vulgarizînd datele științei și ale observațiunilor oamenilor speciali”, notează redacția.

„Basmu pentru bebe”

Revista nu era voluminoasă, avea doar patru pagini de ziar, dar cuprinsul era foarte îngrijit și atent cules pentru a servi copiilor mici, care abia învățatu să citească, dar și celor care puteau rezolva experimente la chimie, de exemplu. „Basmu pentru bebe”, dar și poveștile dedicate copiilor mai mari reprezentatu centrul revistei, dar nu lipseau nici snoavele (bancurile de astăzi), joculețe de inteligență și perspicacitate pe care cu greu le putem rezolva astăzi, dar și concursurile, de literatură și compoziție în special, adresate elevilor.

Mamele erau învățate, prin intermediul unor articole extrem de scurte, dar foarte eficiente, cum să se comporte cu băieții și fetițele mai leneșe, care colaborau greu cu adulții. De atunci sfatul principal era ca totul să se reducă la un spilu joc, iar copilul să nu fie forțat să facă ceva fără voia lui.

„Cântec pentru copii ca dimineața la sculare să se spele și să se îmbrace repede și să nu întârzie:

Cine-i gata/Mai nainte/ Crește mare/ Și cuminte/ Cine șade/ Ne mbrăcat/O să fie rușinat

Alt cântec: Vin cățeii/ și purceii/ și pisoi și mari și mici/ ca să râză/râză tare/ de cei leneși de pe-aici”

Este interesant cu, încă de la începutul secolului, în basmele pentru bebeluși erau intercalate în texte „frământări de limbă”, exerciții pentru dicție necesare celor care abia învățau să silabisească, semn că autorii se consultau cu pedagogi.

 “Dar cum mergea cocoșul așa, co- co – co –ooo- co- co – co, numai de odată aude ceva în urmă. Ce aude? Aude piu piu piu. Face și el Cotcodac …”

Problema de matematică din anul 1903

Ultima pagină a revistei era dedicată copiilor mari. Era rezervată concursurilor în care cititorii erau provocați să scrie (să descrie orașul sau satul în care locuiesc și să trimită compunerea la redacție) sau să rezolve probleme mai dificile de chimie sau de aritmetică.

“Problema: Două persoane A și B au împărțit înre el suma de 5225 lei și 60 de bani. A a cheltuit din partea sa 2/9 și B a cheltuit 1/5 și atunci au rămas amândouă cu sume egale, adică A avea cît și B. Se întreabă care au fost părțile lor la început cînd au făcut împărțeala.”

sursa foto: Biblioteca Digitală Națională

copii5.jpg

copii4.jpg

copii3.jpg

copii2.jpg

copii.jpg