campion kempo

La 9 ani, Ionuț este multiplu campion național la Kempo și Sambo și are un perete plin numai cu medalii de aur. A fost părăsit de mamă și este crescut de un tată bolnav. Condițiile în care trăiește sunt departe de unele normale.

În emisiunea Starea Nației, prezentată de jurnalistul Dragoș Pătraru, a fost difuzat un reportaj cu Ionuț, un băiețel optimist și deștept, dar care are nevoie de ajutorul semenilor. 

Cristina Hurdubaia, reporterul care a realizat materialul video, a postat pe Facebook următorul text:

”Stau cu degetele în aer în fața tastaturii și îmi dau seama că sunt cel mai neputincios om din lume în clipa asta: nu știu ce să scriu, deși aș vrea, totuși, să scriu. Tocmai ce m-am întors de la o filmare, am avut întâlnire cu un Ionuț, un băiețel de 9 ani, care trăiește într-o sărăcie lucie, dar care are în căsuța lui mică, cu sobă din lut, un perete plin de diplome și medalii de aur. Da, am zis bine: de aur. Cam 10 km merge de acasă până la sala de antrenamente de 2-3 ori pe săptămână.

Mama l-a părăsit acum vreo 4 ani, adică pe vremea când el avea doar 5.
Tatăl e bolnav, urmează să meargă la un doctor pentru a vedea ce e cu plămânii lui, muncește cu ziua, a căzut de pe o casă, în timp ce muncea, acum ceva vreme și s-a rănit, iar fratele lui, cu care se afla atunci, a căzut și el și a murit.

Sora lui Ionuț e surdo-mută și locuiește la un internat în București de luni până vineri, apoi se întoarce acasă la ai ei.

Într-o zi, la antrenament, lui Ionuț i s-a făcut rău. Antrenorul nu știa ce să îi facă și la un moment dat l-a întrebat: "Tu ai mâncat ceva azi?" "Nu". "Dar când ai mâncat ultima dată?" "Acum o zi".

Băiețelul ăsta mi s-a lipit de suflet precum o cocă de cozonac printre degete. E atât de frumos, dar atât de frumos, plin de bun simț, atât de optimist și atât de senin, încât m-a lăsat fără întrebări și fără vorbe în fața microfonului. M-am trezit ținându-l strâns în mână, în timp ce mă uitam mută la copil.

"Ai nevoie de ceva, îți dorești ceva?", îl întreb eu la un moment dat.
"Nu, nu am nevoie de nimic", îmi răspunde el cu o ușurință de îmi taie răsuflarea. 
"Dar dacă mâine ar fi Crăciunul, ce ți-ai dori să îți aducă Moș Crăciun?"
Pauză. Apoi răspunde: "Să-mi aducă ...sănătate și să iau locul 1 în continuare".

Eu am văzut cu ochii mei că are nevoie de lemne, ca să aibă cu ce face focul în casă, de o baie și de încă o cameră, ca să nu mai stea cu sora și tatăl lui într-o singură cameră unde mănâncă, se spală, își face temele. Apropo, e foarte bun la matematică și îi place și muzica, uneori mai cântă și prin casă.

Am râs, ne-am jucat, am glumit, am fost cu el la sala de antrenamente, la plecare l-am pupat, el s-a rușinat, eu m-am ținut bățoasă până am ajuns în București, iar acum plâng de-mi sare cămeșa de pe mine. Mi-e greu să înțeleg cum unii copii sunt nevoiți să trăiască de pe-o zi pe alta, în timp ce fac niște sacrificii mai mari decât ei.

REPORTAJUL VIDEO, AICI ----> http://bit.ly/2miqJZe

Orice bănuț e binevenit inclusiv pentru mâncare, haine, rechizite și echipamente sportive. Cine e interesat să îl ajute pe Ionuț să îmi dea de veste la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Mulțumesc.
E timp de #CeasulBun.”