violenta familie

“Orice formă de traumă sau violenţă naşte un blocaj, de la blocaje de creştere şi dezvoltare, la blocaje în comunicare sau relaţionare. Aceşti copii au probleme în a se înţelege pe ei înşişi, dar şi mediul din jur. Astfel, stima de sine poate fi afectată pe viaţă, dar şi întreg viitorul lor. Un copil traumatizat este un copil pe care l-ai lipsit de posibilitatea de a înţelege care îi sunt abilităţile ce-l pot face remarcat, dar şi cum să se folosească de acestea pentru a-şi construi un viitor" spune psihoterapeutul Constantin Cornea.

"Violenţa în familie poate fi directă sau indirectă, poate fi verbală, fizică sau poate îmbrăca forma unor acţiuni agresive. Când vorbim de violenţa în familie, trebuie să ne gândim la cum se comportă părinţii unul cu celălalt, la  traumele indirecte care afectează copilul:

1.Cum vorbesc între ei: ton, cuvinte folosite, cultură, vocabular dezvoltat sau nu, expresii frumoase, metafore, parabole. În general, copilul va percepe ca pe un act traumatic orice cuvânt agresiv sau trivial.

2.Cât se respectă şi cum demonstrează asta: gesturile de afecţiune, de dragoste, de prietenie, precum şi bunele maniere, de la cum se serveşte masa la cum ne comportăm în societate, cum ne îmbrăcăm adecvat la o petrecere sau la serviciu. Lipsa respectului reciproc va duce la traumatizarea copilului, traumă la care va putea răspunde prin violenţă sau prin retragere socială;

3. Cum se sprijină reciproc: dacă ştiu să formeze o echipă, dacă conlucrează pentru atingerea unor deziderate comune. Lipsa de coeziune, comenzile răstite sau contradictorii, copilul le poate percepe ca traume”, spune psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.

Comportamentul părinţilor în relaţia cu copiii – traume directe

1. Agresiune fizică: bătăi, ţipete, scandaluri, ameninţări, gonit de acasă;

2. Agresiune verbală: injurii de orice fel, jigniri, apostrofări;

3. Lipsă de atenţie sau afecţiune: atunci când copilul este lăsat prea mult singur la televizor sau singur în cameră, când nu are partener de joacă, când părinţii nu participă prin jocuri la dezvoltarea lui intelectuală;

4. Comparaţii defăimătoare atunci când îi stabilim standarde mult prea greu de atins şi îi subliniem incapacitatea de a le atinge;

5. Concediile: dacă sunt făcute doar cu gândul la nevoile părinţilor, cu ore lungi petrecute în avion, cu destinaţii îndepărtate, cu program stabilit, pot face copilul să se simtă inconfortabil.  De asemenea, lipsa altor copii cu care să se joace şi un mediu în care există doar adulţi îi poate compromite creşterea sau maturizarea;

6. Visul nerealizat al părinţilor: părinţii frustraţi, care nu au avut ceva sau care nu au reuşit să ajungă cineva în sport sau în societate, au tendinţa de a-şi folosi copiii ca pe propriile marionete.

7. Sindromul autorităţii: părintele autoritar, cel care întreţine familia şi care nu trebuie deranjat sub nici o formă. Întreaga familie trebuie să îi aducă elogii, să aibă girjă să nu îl deranjeze cumva, să nu îl dezamăgească sau să îl facă de râs prin rezultatele şcolare sau prin comportamentul în societate;

8. Traume “pozitive”: alint excesiv, daruri pentru care nu trebuie să depună nici un efort, laude fără temei etc.

Violenţa din familie sau comportamentul traumatic al părinţilor poate duce inevitabil la:

·-Tulburări de creştere şi dezvoltare ale copilului;

-Stimă de sine redusă;

-Tulburări de comportament;

-Ticuri nervoase;

- Tulburări alimentare: În copilărie se naşte anorexia, bulimia, obezitatea, mâncatul obsesiv-compulsiv;

-Tulburare depresivă sau tulburare anxioasă, atacuri de panică;

-Tulburări ale somnului: coşmaruri;

-Tulburări sexuale: masturbarea precoce, începerea vieţii sexuale prea devreme;

-Comportamente antisociale: devine membru în găştile de cartier, dealer sau consumator de droguri;

-Somatizări: dureri care vin şi pleacă, dureri ce apar şi dispar din neant, dureri care îşi schimbă mereu focarul, migrene, dureri de burtă, stare de vomă;

-Comportamente adictive: ţigări, droguri, alcool;

-Abandonul şcolar, chiulul sau rezultatele slabe la învăţătură.

Un copil crescut într-un mediu agresiv se va putea dezvolta în două direcţii distincte: victimă sau călău.“Comportametul de victimă apare ca şi răspuns la agresiunea părinţilor. Acest comportament presupune retragerea în sine, din dorinţa de a nu mai fi victima unei violenţe sau traume. Acest comportament va duce către:

-·Fire bolnăvicioasă;

- Lipsa empatiei sociale;

·-Probleme de comunicare, comunicare defectuoasă, defecte de vorbire;

·-Tulburări alimentare: anorexie, bulimie, obezitate;

·-Tulburări de creştere;

·-Tulburări de adaptare;

·-Tulburări de învăţare;

- Dezvoltarea unei dependenţe afective în relaţia cu o persoană pe care o va considera salvator.

Comportamentul de călău se naşte din dorinţa de a plăti ceea ce el a suportat. Astfel, copilul va dezvolta o fire agresivă care se va face remarcată astfel:

-Comportamente antisociale;

-Apartenenţa la grupuri rău famate;

·-Probleme cu şcoala şi profesorii;

- Negarea oricărei forme de autoritate, de la cea parentală la profesori;

-Agresiuni fizice: bătăi, violuri, tâlhării;

-Jocuri de noroc;

·-Adicţii: alcool, droguri, ţigări, de la vârste fragede", afirmă psihoterapeutul pentru Gândul.

În mod cert, copiii supuşi unor traume sunt mai sensibili, indiferent de modul în care se va manifestă sensibilitatea lor. „Copilul devine vulnerabil la orice traumă, la orice tip de violenţă. Un copil agresat de un tată alcoolic, care citeşte împreună cu mama, care învaţă poezii, va fi un copil traumatizat, dar cu mijloace de a-şi rezolva temerile. Un copil abuzat de ambii părinţi, lipsit de orice suport, este un copil condamnat la victimizare sau violenţă, care nu va avea posibilitatea de a-şi cunoaşte şi dezvolta propriile mecanisme de aparare în relaţia cu părinţii şi lumea. Aşadar, putem vorbi de o balanţă: pe un taler avem traumele şi violenţa, iar în funcţie de ce punem pe celălalt taler îl putem duce într-o stare de echilibru precar sau de total dezechilibru.

Mulţi ajung să îşi învingă temerile, să îşi transforme fricile în mijloace de motivare. Astfel, copiii care au suferit de sărăcie vor reuşi să se îmbogăţească, dar nici măcar bogăţia sau faima nu va rezolva trauma de bază, pentru că mulţi din cei care se îmbogăţesc ajung să se lase prinşi de jocul ce le-a sigurat succesul, să renunţe la familie sau să facă aceleaşi greşeli comportamentale pe care le-au făcut şi părinţii lor. În goana după înavuţire sau faimă, vor calca pe cadavre şi îşi vor distruge prietenii şi familia. Treptat, vor uita de ce aleargă, care este scopul şi limitele pe care şi le-au impus, iar toate astea vor crea  un cerc vicios, iar din experienţă vă pot spune că mulţi se trezesc prea târziu. Eventual când s-au îmbolnăvit sau când au ajuns să piardă totul”, subliniază psihoterapeutul pentru Gândul.

Pe scurt, în copilărie putem investi în abilităţile şi cultura lor. Acestea le vor crea o bază adevărată de creştere. “Dacă vorbim de adolescenţă, atunci putem să ne gândim la un sport la care sunt buni şi care le place  sau la una dintre artele frumose în care sunt talentaţi: muzică, desen etc. Dacă intervenţia se produce în tinereţe, trebuie evaluat materialul,  pentru că este posibil să avem prea puţine ingrediente, prea puţin timp şi multe aşteptări, dar şi în această perioadă se poate investi în şcoală, în carieră sau în posibiitatea de a crea o familie.

Reţeta poate fi simplificată astfel: în funcţie de vârstă, investim într-un aspect care le poate reda stima de sine. Cu alte cuvinte, trebuie să îi învăţăm să zboare”, mai spune psihoterapeutul.

sursa: gandul.info

 

Articole asemănătoare
Internațional
  • Vineri, 28 Aprilie 2017
  • De Mihai Popescu

Până la 37 de ani a născut 38 de copii

O femeie din Uganda în vârstă de 37 de ani a ajuns la incredibila performanță de a da naștere la nu mai puțin de 38 de copii, relatează publicația „Daily Monitor” din Uganda, într-un articol preluat pe...

Național
  • Marți, 25 Aprilie 2017
  • De Mihai Popescu

Boala care a ucis deja 23 de copii în România

Rujeola face noi victime în rândul copiilor. O fetiţă în vârstă de doar 5 luni a murit la Spitalul de Boli Infecţioase Victor Babeş” din Timişoara. Astfel, numărul deceselor cauzate de epidemia de...