extrapan.jpg

Peste fostele fabrici și uzine din Prahova, construite în perioada comunistă, s-a așternut uitarea. Multe fie au ajuns niște ruine, fie au dispărut, iar în locul lor s-au dezvoltat diverse mall-uri. Tranziția a fost plătită scump cu sute de disponibilizări colective.

Undeva la mijlocul străzii Mărășești, într-o zonă de case, se zărește fosta clădire Extrapan, celebra fabrică de morărit și panificație. Pe vremuri, fabrica era cea mai importantă producătoare de făină de grâu, de panificație, de biscuiți și de paste făinoase din Prahova. Cum pe vremea lui Ceaușescu nu existau brutării private, necesarul de produse pentru consum era asigurat de Extrapan.

Mai 2017... La orele prânzului, strada Mărășești nu este intens circulată. Unul – doi trecători pășesc grăbit spre zona centrală a orașului. Chiar dacă nu ești familiarizat cu zona este imposibil să nu-ți dai seama unde este fostul sediu al Extrapan. Un morman de gunoaie țin loc de poartă la intrare. Fostul sediu Extrapan se află într-un stadiu avansat de degradare. Din fostul Extrapan au mai rămas câteva încăperi degradate, fără geamuri, pline cu gunoaie. Undeva, în primele încăperi, pe pereți au mai rămas câteva bucăți de faianță, semn că acolo era zona de producție. Un corindor lung și alte câteva camere sumbre... Curtea este plină la rândul ei de bălării și gunoaie... Undeva în spate și-au găsit culcuș și câțiva câini. O singură privire prin încăperile clădirii îți arată adevăratul dezastru. Cu sau fără știință, totul este distrus. Despre reconstrucția clădirii nici nu mai poate fi vorba... Fostul sediu al Extrapan a devenit un focar de infecție. Puținii trecători din zonă măresc pasul când se apropie de gunoaie. „Poți să faci hepatită dacă mai stai mult aici. S-a furat aproape tot. Au încercat să spargă și pereții, dar nu au reușit”, ne spune unul dintre trecători.

Între măreție și decădere...

Pe vremuri, aici, era agitație zilnic. Chiar la poartă, încă de la primele ore, se forma coadă. Toată lumea se așeza la rând pentru a lua pâine caldă. Special pentru desfacere era un mic magazin la poartă. Prin anii 1943, aici se înființa prima brutărie... În 1959, în anii de glorie ai comunismului, a devenit „Întreprinderea de Panificație și Paste Făinoase Ploiești”.

Comenzi erau din tot județul. Întreprinderea avea numeroase spații comerciale în județ. Se lucra la schimburi pentru a se putea asigura întreaga cerere. Și, spun oamenii, cerere exista tot timpul. După Revoluție, chiar în 1990, printr-o Hotărâre de Guvern, întreprinderea a devenit Extrapan, iar cinci ani mai târziu, în 1995, fabrica a fost privatizată. Chiar dacă între timp pe piață a apărut concurența, câțiva ani mai târziu, fabrica era în continuare pe profit. În 2001, aleșii locali ploieșteni aprobau asocierea, pe o perioadă de 15 ani, cu SC Extrapan SA, pentru amplasarea unui număr de 20 de spații comerciale pe teritoriul orașului.

Se pare însă că de la mărire la decădere a fost un singur pas. În 2004, societatea avea aproximativ 600 de angajați. Nu a durat însă mult și totul a fost sortit pierii. Inițial s-a solicitat insolvența societății și, ulterior, falimentul. În 2007 s-a solicitat insolvența... Aproape 90 de societăți și persoane fizice au figurat ca parte în proces, pe listă figurând inclusiv Consiliul Local, prin Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești. Chiar și în prezent, pe rolul instanțelor încă se regăsesc numeroase procese în care Extrapan este parte. Pe 31 mai 2017, pe rolul Tribunalului Prahova, figurează un nou termen. Între timp, după ce prin 2007 unele spații au fost vândute pe sume ridicole. La zece ani de atunci, în 2017, Extrapan are în continuare de recuperat sume fantastice, de ordinul a sute de mii de euro, bani care vor fi primiți eșalonate în mai multe tranșe.

Amintiri la poarta fabricii

În curtea unui magazin situat în apropiere de fostul sediu Extrapan, opiniile sunt diferite cu privire la soarta fostei societăți. Nimeni nu mai știe nimic despre actualii proprietari ai clădirilor aflate în administrarea Extrapan. Un băiețel, de vreo 13 ani, povestește că a crescut cu clădirile în spatele casei. „S-a furat mult. Lumea lasă gunoaiele aici în poarta fabricii. Cu timpul aici o să fie un mall. Așa am înțeles”, spune el privind spre ruinele Extrapan. „Trebuie totul dărâmat. Nu se mai poate face nimic”, susține băiatul. Fratele lui se apropie și el să vadă dezastrul lăsat în urmă de anii de tranziție...

„Eram copil și veneam aici să iau pâine. Țin minte și acum pâinea marea, rotundă, care costa 5 lei. Magazinul avea un mic geam. Nu se intra în magazin. Pâinea era vândută la geam. În urmă cu patru – cinci ani am vrut să închiriez magazinul de la poarta fabricii, la scurt timp după ce au plecat ultimii chiriași Lucrurile erau complicate. Cel puțin pentru această zonă, după intrarea în insolvență a societății, au existat vreo trei proprietari. S-a spus că terenul a fost vândut. Am abandonat ideea de a mai închiria magazinul”, ne-a explicat una dintre persoane.

„La început aici se făceau biscuiți și paste făinoase. Mult mai târziu, fabrica din Ploiești a început să producă pâine. Se vindea și franzelă, dar se făceau tot felul de produse de panificație. Strada se numea Ștefan Gheorghiu. De abia după 1990, strada s-a transformat în Mărășești”, ne-a povestit un domn trecut de 70 de ani, care pe vremuri a lucrat la Romfosfochim, o altă fabrică de care s-a ales praful.

La aproape 26 de grade Celsius, este imposibil să rămâi prea mult în zona fostei clădiri Extrapan. Pe Mărășești, la numărul 70, mirosurile pestilențiale îți întorc stomacul pe dos. Pe vremuri, aici, era agitație zilnic. Chiar la poartă, încă de la primele ore, se forma coadă... Acum, zona este un adevărat focar de infecție.

20170503_110827.jpg

20170503_110822.jpg

20170503_110813.jpg

20170503_110838.jpg

20170503_110640.jpg

 

Articole asemănătoare