centre-comerciale-ploiesti.jpg

Puțini știu că dezvoltarea activității comerciale din Ploiești a debutat în forță în anii 1970 – 1980, când au fost construite mai multe complexe comerciale, care, ulterior, la zece ani de la Revoluție au fost privatizate. Cum au apărut primele mari complexe comerciale Omnia, Mercur, Big sau cum funcționa lozinca „Pile, Cunoștințe, Relații”? Este vorba despre o istorie cu totul aparte, despre care puțini mai vorbesc în ziua de astăzi.

Actuala zonă comercială din centrul municipiului are o istorie zbuciumată, ca de altfel tot Ploieștiul. Perioada comunistă a fost marcată de o avalanșă de construcții noi. În urmă cu mai bine de 45 de ani, orașul situat la 60 de kilometri de Capitală, a cunoscut un vârf de dezvoltare major, dezvoltare contestată pe alocuri. Cel puțin așa povestesc oamenii care au prins acele vremuri.

Administrația ploieșteană a fost condusă din 1972 până în 1982 de Ion Paraschiv, care deținea funcția de președinte al Consiliului Popular, fost sudor lăcătuș la Uzina Concordia, actuala Uzină 1 Mai, care a absolvit apoi Academia de Științe Economice. La acea dată, sistematizarea orașului a inclus, pe lângă construirea de blocuri, realizarea de complexe comerciale. Iar pentru acest lucru au fost puse în aplicare decizii extrem de dure, prin demolarea a numeroase clădiri, dar și locuințe, măsuri contestate în tăcere la acea dată. Planul de sistematizare era însă aprobat cu mult timp înainte, în perioada anilor 1956 – 1961.

Citește și: Istoria anilor 70 și 80... Cârciumile proletarilor și locul de întâlnire al cadrelor PCR

„Era perioada în care se dorea ca zonele centrale să prindă conturul unei societăți multilateral dezvoltate, cu dotări impunătoare, cu sedii administrative, dar și cu complexe comerciale. Planurile erau aprobate de Comitetul Executiv al Consiliului Popular, iar pe baza lor au fost aprobate documentațiile. Eu nu am făcut politică nici atunci și nici acum, dar arhitecții au avut o sarcină dificilă, care urmărea totodată interesul financiar. La noi, la Ploiești, a existat o temeinică analiză a cerinței de spații comerciale și pot spune că au existat arhitecți foarte buni care să îndeplinească această necesitate. Din păcate, Ploieștiul, ca de altfel și celelalte orașe mari, nu a avut cum să urmeze modelul de la Belgrad, unde noua zonă centrală s-a construit menținându-se zona veche a orașului. Ceea ce a grăbit intervenția și mai mult, prin demolarea unor construcții din zona centrală, a fost cutremurul din 1977. Zona Câmpinei, primăria veche, din zona Lipscani, și toate celelalte clădiri vechi, purtătoare de valori, au fost dărâmate. Așa a apărut Omnia, Unirea sau Mercur, sediul administrativ (n.r. Palatul Administrativ) sau Casa de Cultură. Din nefericire, aceste clădiri noi, care la acel timp au fost apreciate, au creat un blocaj pentru legătura Est-Vest a orașului, axându-se astfel pe legătura Sud – Nord”, este de părere arhitectul Călin Hoinărescu.

Cele mai mari spații comerciale...

„Nu a existat altă cale decât a sacrificiului, pentru că la acea dată s-a dorit ca aceste edificii să fie realizate în zona centrală, repet, ca o reușită a societății multilateral dezvoltate. Prin urmare, s-a urmărit cu precădere ca aceste centre noi comerciale să apară în zona centrală. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că aceste centre comerciale au avut o arhitectură deosebită pentru acele timpuri, urmărindu-se totodată rentabilitate spațiilor enorme. Ce s-a întâmplat însă după Revoluție este discutabil. Arhitectura Omnia era cu totul alta înainte de Revoluție și este cu totul alta acum. În anii 1970 – 1980 s-a urmărit o linie arhitecturală în vogă la acea dată”, este de părere arh Călin Hoinărescu.

PCR – Pile, cunoștințe, relații...

Dacă ar fi să ne întoarcem în timp, practic viziunea comunistă viza dezvoltarea comerțului și, de ce nu, o creștere a acestuia. În același an, 1974, au fost date în folosință Complexele Omnia și Vest, iar doi ani mai târziu a apărut Magazinul Big din zona de Sud, în 1981 fiind construite Casele comerciale Mercur și Unirea (1982), iar câțiva ani mai târziu au apărut Galeriile Comerciale, care s-au remarcat prin arhitectura interioară. De altfel, aici, în 1989, au avut loc filmările pentru Revelionul din acel an. Filmările realizate nu au mai fost însă difuzate la Revelionul din 1989, pe motiv că unele dintre scenete nu-și mai aveau rostul după moartea lui Ceaușescu.

Citește și: Locul din Prahova unde au fost vopsite copitele vacilor pentru vizita lui Ceauşescu

Revenind la spațiile comerciale acestea au cunoscut o decădere în anii 1987 – 1989. Spațiile imense erau aproape goale. La Omnia, la subsol, singurul magazin aglomerat era cel alimentar, unde multe produse, de la zahăr, ulei ori pâine, erau raționalizate. În spatele magazinului, în zona unde acum este imensa parcare privată, în fiecare iarnă, ploieștenii se așezau la rând să cumpere banane. Rețeaua PCR, tradusă ulterior de cunoscători ca „Pile, Cunoștințe, Relații”, a marcat sfârșitul anilor 1986 - 1989. Produsele alimentare se vindeau pe sub mână, primii abonați fiind activiștii de partid... Era suficient să cunoști o vânzătoare, pentru a reuși să obții un kilogram de zahăr în plus... Rețeaua era însă extinsă, în toate domeniile.

Privatizarea

La zece ani de la Revoluție, cele mai multe centre comerciale au fost privatizate, prin Fondul Proprietății de Stat, celebru și mult contestatul FPS, care vindea practic pachetul majoritar de acțiuni, de peste 50,1%. Vorbim deja de privatizarea societăților de stat Mercur SA și Omnia SA, care dețineau la finele anului 1999 suprafețe de zeci de mii de metri pătrați de spații comerciale. Numai Omnia SA deținea peste 16.000 de metri pătrați în trei mari magazine: Omnia, Junior și BIG. La nivelul aceluiași an, Primăria Ploiești avea în patrimoniu peste 150 de spații comerciale, cele mai multe la parterul unor blocuri. Prioritate la cumpărare au avut angajații din spațiile comerciale, dar asta nu înseamnă că în acele timpuri nu au existat „băieții deștepți”. Singurele spații comerciale care nu au făcut obiectul privatizării au fost cele transformate în sedii de partid, conform legii, în baza unor chirii modice. Modul cum au fost privatizate însă marile spații comerciale reprezintă însă o altă poveste.